„Lumea veche“ și lumea nouă

Thierry WOLTON
Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
„Lumea veche“ și lumea nouă jpeg

De profesie jurnalist, Thierry Wolton a scris numeroase volume despre trecutul recent al Europei, ca istoric şi eseist preocupat în special de istoria comunismului şi a postcomunismului. În limba română a apărut recent KGB-ul la putere. Sistemul Putin (Editura Humanitas).

Care credeți că e cîștigul cel mai important și cel mai durabil al acestor mișcări?

E greu de găsit un punct comun al acestor mișcări foarte diverse, de pildă, între Primăvara de la Praga, Mai ’68 în Franța și mișcarea de emancipare a negrilor de la Jocurile Olimpice de la Mexico. Toate aceste revolte au origini diferite; putem totuși constata peste tot o aceeași voință de rebeliune împotriva ordinii stabilite: cea comunistă – la Praga, economică și morală de la Paris și rasială – în Mexic. Aceste mișcări intervin la o generație (vreo douăzeci de ani) după sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cînd trebuia să reconstruim, să reinstaurăm pacea, să reînvățăm să trăim normal. Odată cu revenirea prosperității (cel puțin în comparație cu dezastrele produse de conflictul mondial), această nouă generație, care a cunoscut doar pacea, a vrut să schimbe cu totul paradigma. Într-un fel, revoltele din 1968 pot fi înțelese ca mișcări generaționale care și-au propus să distrugă sau să scape de ordinea stabilită după război, fie ea politică (socialismul în Cehoslovacia), economică (reconstrucția în Franța) sau rasială (segregarea din SUA).  Pe scurt: o revoltă împotriva autorității. E mai degrabă un fenomen generațional decît politic, chit că toate aceste mișcări au folosit un limbaj politic pentru a-și transmite mesajele. Dacă e să analizăm aceste trei mișcări, impactul lor ulterior a fost mult mai puternic decît evenimentele în sine, la momentul producerii lor. Primăvara de la Praga avea să spulbere ultimele iluzii cu privire la comunismul din Europa, anunțînd, cu 25 de ani mai devreme, căderea comunismului pe bătrînul continent; mai 68-ul francez e la originea unei eliberări în planul moravurilor produsă treptat, după mai mulți ani (dreptul la avort, căsătorie gay, explozie a feminismului), în vreme ce pumnii ridicați ai atleților de la Jocurile Olimpice din Mexic aveau să deschidă calea alegerii primului președinte american de culoare, Barack Obama, în 2008.

Ce s-a schimbat în clivajul stînga/dreapta după mai 1968, în Franța și în Europa?

Unul dintre sloganurile din mai 1968 a fost „Fugi, tovarășe, vechea lume e în spatele tău!“. Pentru cei care contestau puterea, această lume veche putea fi capitalismul, cum putea fi, la fel de bine, și comunismul. Ideile stîngiste care triumfau atunci („stîngismul, această boală de copilărie a comunismului“ – vorba lui Lenin) dau o lovitură formidabilă comunismului de tip sovietic. S-au identificat mai degrabă cu revoluția culturală din China, începută în 1966, și cu tinerii din Gărzile Roșii. Pe scurt: comunismul de tip moscovit nu mai atrăgea pe nimeni. E începutul declinului acestei versiuni a comunismului, în beneficiul unei alte iluzii (căci tot despre o iluzie e vorba), maoistă. E vorba de o breșă în doctrina monolitică impusă de Lenin în 1921 (un singur partid, o singură linie, un singur conducător). Maoismul nu avea să-i seducă prea multă vreme pe tinerii stîngiști (la cinci ani după 1968, toată povestea s-a încheiat). O întreagă generație avea să se emancipeze de ideea comunistă, în general. Mai 1968 anunță moartea marxism-leninismului, așa cum era cunoscut pînă atunci. Dar a mai fost nevoie de încă o generație pentru ca ceea ce numim comunism (în sens generic, de această dată) să moară de-adevăratelea și pentru ca toate ideile de acest fel să dispară. (E drept că încă mai există niște comuniști visători, dar ei sînt ariergarda). Și asta se verifică la nivel mondial. 

Ce mai rămîne, astăzi, din spiritul 68-ist?

Generația 1968 s-a căsătorit, a făcut copii, i-a educat într-un spirit mai liber decît cel care îi fusese impus de generația părinților, cu reguli mult mai stricte de educație. Acești copii de după 1968 au devenit, la rîndul lor, părinți și aplică aceleași principii de educație pe care le-au cunoscut. A treia generație (cea de acum) e ceea ce numim cea a burghezilor boemi (bobos): bărbați și femei care vor să trăiască mai sănătos (ecologie), dar totuși bine (confort) și liber (moravuri). Universul lor, cu aceste referințe, nu mai are nimic de-a face cu trecutul. În acest sens, ei chiar sînt moștenitorii celor care în 1968 fugeau ca să scape de lumea veche. Ei sînt ajutați, în această fugă, de noile tehnologii care chiar pun bazele unei lumi noi. O lume care nu e nea­părat mai bună ca cea de azi, dar asta e deja o altă poveste…

interviu realizat de Matei MARTIN

Foto: J.F. Paga

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.