Lost in tradition

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Lost in tradition jpeg

E Ajunul Crăciunului. Drumul spre casă trece pe lîngă o moschee din care ies pălăvrăgind bărboși cu tichii și robe. Bistroul de alături e și el plin. Fiica cea mică a familiei de vietnamezi care toarnă beri și servește la mese tocmai a primit o păpușă de la un client fidel. Un tată cu puștiul atașat se oprește la o cinzeacă, cumpără un bilet la loto și le urează sărbători fericite. Îmi număr monedele din buzunar și-mi fac planul: să mi iau niște fructe de la piața africană de lîngă Château Rouge sau să mă opresc la egipteni la un kebap la patru euro? Pînă la urmă trec pe la Carrefour și urc în camera minusculă de hotel cu o baghetă, niște brînză și o sticlă de vin cu dop înfiletat. Pornesc televizorul și adorm fericit pe un anime despre niște copii vîrcolaci. A doua zi mă întorc în țară. Aș mai rămîne.

Suport greu presiunea obligatoriului de orice fel, iar Sărbătorile cu majuscule îmi creșteau inadecvarea la cote de alarmă, mă obligau la gafe și fronde alcoolice. Spre binele tuturor, am preferat să plec. Spre bucuria mea, am putut să o fac din ce în ce mai departe. Crăciunul de la Paris trăit în tranzit, la prima întoarcere din Asia, a fost primul de care m-am bucurat cu adevărat în viața mea adultă. De patru ani, m-am alăturat nomazilor de rit nou care-și plimbă lunile decembrie și ianuarie prin țări calde. Am văzut brăduți împodobiți pe plajă în Cambdogia și sute de candele aprinse Fecioarei Maria în Colombo. Am spus discret și confuz „La mulți ani“ alături de adolescenți americani și francezi între două vîrste, am mîncat fripturi festive în ubicuile Irish Pub-uri și am povestit despre prăjituri bănățene cu dealer-i sîrbi. Anul acesta mi-am petrecut Anul Nou în avion, coborînd spre Chiang Mai. Copilul meu de șapte luni nu a fost foarte impresionat, preferînd să doarmă.

Plecarea de iarnă a devenit, dintr o reacție alergică la obiceiuri, un nou obicei. Cum Thailanda devine din ce în ce mai populară printre români, mă aștept ca, în zece ani, la Pașcani să se servească salată de mango lîngă răcituri, iar resort-urile din Phuket să bage cozonacul în meniu. Unde puriștii conservatori descifrează atentate multiculturale, mă bucur să văd firesc, o binemeritată eliberare de obligație. Plus o ocazie pentru a-ți aminti despre ce era de fapt vorba de sărbători: ospitalitate, generozitate, prezență, bucuria de a sta de vorbă, împărțitul de lucruri și sentimente cu familia mică sau mare. De fapt, din ingredientele astea poți face o sărbătoare oriunde și oricînd. Atenție însă la doza de nostalgie care poate strica toată rețeta, acasă sau aiurea.

De Crăciun, înainte de plecarea tradițională spre Asia, m-am întîlnit neprogramat, la Timișoara, cu un unchi rătăcitor stabilit în State. Am adunat rămășițele familiei la o berărie, am umplut masa cu halbe și mici, copiii au primit cadouri și am dat bani la colindători. A doua zi, el și-a văzut de împăturit sarmale, eu am copt un tort, asamblîndu-și fiecare Ajunul pe care-l putea duce. Fără presiune, fără să ni se aplece nici de la nostalgie, nici de la obligații. Am reușit să nu spun tîmpenii, iar hîrîielile familiale au rămas în zona afectuoasă. Aș repeta povestea asta, poate peste cîțiva ani, poate chiar la anul. Pînă una-alta, avem de călătorit. Am un amic în Phnom Penh care are o varză murată excelentă și un prieten bucătar la malul mării căruia trebuie să-i livrez un joc de table și niște semințe de tarhon. Nu ne-am văzut de iarna trecută.

Depărtarea te ajută uneori să vezi lucrurile mai clar, îți clarifică sensurile și gusturile, te învață să te bucuri mai mult de fostele bineînțelesuri. Să faci lucrurile altfel nu este automat o blasfemie, ci pur și simplu o punere în context. Pentru unii și pentru mine, este cel mai direct mod de a face pace cu lumea, de a intra cu adevărat în spiritul sărbătorilor. Ceea ce vă doresc și vouă în anul care începe. 

Vlad Tăușance este consultant de strategie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.