Literatura. Connecting people!

Publicat în Dilema Veche nr. 242 din 28 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ameer scrie în engleză despre cărţi apărute în limba engleză şi o face for fun. Ionuca declară: "Scriu despre cărţile pe care le citesc, despre scriitorii care îmi plac, despre edituri şi librării, scriu despre clubul de carte şi scriu despre alţi bookaholici". Clubul de care vorbeşte se găseşte la bookaholics.jubjub.ro şi în această lună propunerile de lectură sînt: Doris Lessing - Al cincilea copil, Jeffrey Eugenides - Middlesex, Jose Saramago - Istoria asediului Lisabonei, Iris Murdoch - Clopotul şi Marguerite Yourcenar - Memoriile lui Hadrian. Dragoş C. lucrează în HR şi merge pe mîna lui Cehov: "Toate operele eu le împart în două categorii: cele care-mi plac şi cele care nu-mi plac. Alt criteriu nu am...". În august, exasperat de valul de comentarii anonime şi maliţioase, a vrut să-şi închidă blogul. Pe fictionaddiction.wordpress.com situaţia e mai veselă: "Îmi iau zilnic doza de ficţiune, însă realitatea nu mă lasă să scriu zilnic despre ea. Fiecare doză e altfel, cele reuşite mă ridică undeva deasupra lucrurilor, cele nereuşite mă coboară înapoi pe pămînt... Sînt un dependent, nimic mai mult, iar ăsta e un fel de registru al Ťcălătoriilor» mele..." Toţi aceştia sînt cititori cu bloguri, pentru care literatura e o zonă de entertainment elevat şi, în acelaşi timp, o provocare pentru comunicare. Ei comunică despre lecturile lor, despre ce au înţeles, ce le-a plăcut şi ce au simţit atunci cînd au citit literatură. Nu vor să analizeze, cu instrumente ştiinţifice, starea mentală pe care au avut-o sau textul pe care l-au citit. Pentru că se citesc mult între ei (şi asta îi face pe zi ce trece mai conştienţi de poziţia lor, se creează un trib al reţelei care deocamdată o are în frunte pe terorista.ro), au ajuns să aibă o comunicare "tribală" fluidă, să se înţeleagă asupra faptului că nu e obligatoriu să aibă aceleaşi păreri. Acordul că nu trebuie să fim de acord e fundamental şi această micro-comunitate l-a stabilit deja. Aşa cum pe Wikipedia din ajustări repetate se naşte un articol bun, din tribul cititorilor de cărţi se va naşte şi republica literelor viitoare. Felul în care ei consumă literatură este deja un stil de viaţă, mult mai accesibil şi mai dezirabil decît falsele probleme avansate uneori de critici, de genul: de ce nu mai avem capodopere, de ce nu mai avem poezie sau chiar de ce nu mai avem critică? Cititorul cu blog e un individ fericit să împartă cu vizitatorii săi un stil de viaţă cognitivă şi morală, nu numai cîteva cărţi. Ca şi autorii de literatură, cititorii de literatură sînt expuşi unei lumi de opinii diverse, o lume plată în care oricînd poţi fi depăşit, redus la tăcere, poţi pierde stima şi încrederea celorlalţi. Fragilitatea epistemică şi emoţională a cititorului cu blog e virtutea pe care se poate construi o republică a literelor. Mulţi dintre cititorii cu blog iubesc şi pisicile. Unii au făcut un cult pentru cafea, tutun şi pipe, care, ca şi lectura, sînt un drog legal, nu? Toţi au fost în vacanţă sau concediu vara aceasta şi au pus cîteva poze pe blog. Dar ceea ce îi uneşte este dragostea de carte. O dragoste aproape corporală, cu tabieturi şi fetişuri (poate cel mai drăguţ fetiş din blogosfera românească e Cartea din geantă, un blog doar cu fotografii luate oamenilor care citesc, fie ei în metrou, tramvai sau pe stradă). Încet-încet, dacă ne uităm la blogroll-ul fiecăruia, vedem că s-au legat într-o comunitate invizibilă, cu reguli niciodată scrise, dar aplicate cu consecvenţă. În primul rînd, scriu civilizat (o raritate în web-ul românesc) şi corect (oare pentru că obiectul muncii e lectura?). În al doilea rînd, chiar dacă nu se pot abţine de la atacuri ad hominem, recunosc rapid cînd se înşală, se supără rar şi în general pot avea dialog cale de mai multe comentarii, fără a trînti uşa (respectiv a se da afară din RSS reader sau a-şi bloca reciproc IP-ul). Au o anumită tandreţe cînd se confesează online despre ultimele cărţi cumpărate sau împrumutate, despre autori noi descoperiţi sau alte şi alte fetişuri de cititori profesionişti. Dar ceea ce îi face observabili şi din spaţiu e plăcerea de a citi numai beletristică (cu vagi excepţii), cu precădere romane. Ei sînt cititorii curaţi, care se feresc de răul criticii preferînd plăcerea hedonistă a lecturii. Nici unul nu acceptă "moartea literaturii" sau ierarhia autorităţii, în care criticul literar are poziţia de maimuţă, şefă de trib. Sînt cititori profesionişti pentru că au conştiinţa că felul în care citesc poate influenţa alţi indivizi. Chiar dacă sînt cititori curaţi (citesc din plăcere şi pentru a se simţi bine, nu citesc neapărat pentru că acea literatură e bună), au acest statut de cititori-cu-normă, cititori recunoscuţi. Cei mai mulţi îşi construiesc identitatea digitală în jurul acestei practici, lectura, dar nu se opresc aici. Blogul devine un instrument prin care sondează aşteptările celorlalţi. Terorista.ro întreabă ce romancieri preferăm, după naţionalitate. Criz, pe culturavura.fourhooks.com, încă din luna mai vrea să ştie dacă Citeşti poezie? Bloggerii ştiu că ei citesc şi pentru ceilalţi. Deja din acest punct ei se transformă într-o armată a cărţilor şi lecturii, o forţă de intervenţie rapidă (majoritatea articolelor de blog e despre cărţi recent apărute), care mediază mai bine decît critica literară accesul la literatură pentru un public generalist, nu specializat. Uneori, ca orice armată recentă, îşi alege ţinte prea grele, cum ar fi poezia sau filozofia contemporană. White Noise (whitenoise4ever.blogspot.com) şi-a luat numele dintr-o carte, pentru că e de modă veche. Tot ea zice că "We go underground, cuz there’s emptiness above". De aici, din underground-ul lecturii, tot ceea ce ţine de literatură pare mult mai frumos. Oare pentru că privim în sus?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.