Legiuitorii să se consulte cu specialiştii

Octavian GORDON
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Legiuitorii să se consulte cu specialiştii jpeg

În privința dezideratului – național sau individual – al digitizării fondului documentar al României, ar fi neproductiv să continuăm seria de lamentații și nemulțumiri la adresa guvernanților și decidenților politico-administrativi, provocate, pe de-o parte, de situația precară și înapoiată în care ne aflăm de ani de zile și amplificate, pe de altă parte, de inevitabila comparație cu țările mai dezvoltate. Cei care am avut ocazia să beneficiem, în străinătate, fără prea multe piedici birocratice, de accesul la documente manuscrise, carte rară sau teze de doctorat prin intermediul variantelor digitale ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce este atît de complicat pentru autoritățile române să declanșeze un proces amplu de digitizare pe teritoriul României, menit să faciliteze accesul la un conținut științific, literar sau artistic mai greu de vizitat cu ochiul liber, într-o bibliotecă sau într-un muzeu clasic. (Auto)răspunsul, cum spuneam, ar fi neproductiv să se materializeze într-o perpetuă lamentație, ci s-ar putea plăsmui pe sine într-o analiză serioasă a stării de fapt, transformînd întrebarea însăși, aducînd-o de la statutul de întrebare retorică (a cercetătorului frustrat) la una cu iz practic și dornică de soluții realiste. Cu alte cuvinte, pretenția și așteptarea „ca primăria să facă și să dreagă“ se pot transforma – printr-un susținut act de voință – într-un sănătos (auto)îndemn la claca urbană, rod al inițiativei personale și de grup, potrivit intereselor superioare pe care pretindem că le slujim și neapărat valorificînd experiențele de pînă acum.

Am avut privilegiul să conduc Biblioteca Națională a României pentru o perioadă scurtă, dar suficientă pentru a mă confrunta direct și serios cu problemele diverse pe care le presupun digitizarea și accesul publicului la documentele digitizate. Beneficiind de sprijinul lucid al specialiștilor din Biblioteca Națională, deopotrivă cultivați și atenți la detalii (în special la cele de natură legislativă), precum și al altor persoane cu reputație din domeniu (din țară și din străinătate), am încercat – și pretind că în mare parte am reușit – să identific, alături de grupul de lucru de la Biblioteca Națională, piedicile, neputințele, nepăsările sau, dimpotrivă, interesele nelegitime în ceea ce privește digitizarea, precum și posibile soluții la evidenta criză și înapoiere în care ne aflăm. Cea mai mare parte din ele se regăsesc în proiectele de management cu care m-am prezentat la concursurile pentru ocuparea pe termen lung a postului de director general al Bibliotecii Naționale a României (aflat într-un interimat de mai bine de șapte ani) și care au fost evaluate, de fiecare dată, sub nota de trecere. Îi las pe cititori să ghicească de ce.

Prezint, mai jos, o parte din probleme, limitîndu-mă – din rațiuni care țin de spațiul editorial – la chestiunea actelor normative, dar avînd în vedere și, implicit, recomandînd lectura celor semnalate de jurnaliștii Răzvan Chiruță și Florinela Iosip, precum și a celor două inițiative de la nivelul autorităților publice: proiectul de lege al USR pentru înființarea și funcționarea Depozitului Electronic Național al Lucrărilor Științifice și proiectul de Hotărîre de Guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții „E-cultura: Biblioteca digitală a României“.

Constituie un avantaj și un context extrem de propice ca procesul de digitizare să fie considerat prioritar într-un program de guvernare (în speță, vorbim de Programul de guvernare 2017-2023, în special p. 42 și p. 65). Acest lucru înseamnă nu doar asumarea unei răspunderi guvernamentale, ci și conștientizarea unei oportunități pentru diferitele instituții publice sau private pentru ca acest proces de digitizare să prindă cu adevărat contur. Dacă însă vor fi aprobate programe naționale de digitizare masivă fără corectarea, respectiv actualizarea cadrului legislativ, ne va părea rău – pentru a cîta oară? – după milioane de euro cheltuiți în zadar sau pentru a bifa niște cifre în rapoarte. În proiectul de management mai sus pomenit, la ceea ce se cheamă „analiza SWOT“, desigur că am menționat, la capitolul „Opportunities“, această deschidere către prioritizarea națională a digitizării în cadrul programului de guvernare (în opinia mea realizabilă, dacă ar fi gîndită responsabil, chiar și tardiv), dar nu m-am ferit să includ la „Threats“ (and I mean it!) absența unui cadru legislativ pentru depozitul legal digital, printre altele.

Principalele trei hopuri legislative de care se lovesc instituțiile publice vizează: 1) Legea bibliotecilor (334/2002), care ar trebui: a) să prevadă în mod explicit, printre atribuțiile unei biblioteci, constituirea, arhivarea și accesul la colecții digitale; b) să întărească rolul metodologic și de coordonare al Bibliotecii Naționale în realizarea și administrarea Bibliotecii Digitale Naționale, nu doar în fața celorlalte biblioteci, ci și în fața muzeelor sau a altor unități publice care dețin material documentar în măsură a fi digitizat; c) să prevadă, tot sub coordonarea Bibliotecii Naționale, constituirea unui sistem prin care memoria digitală din mediul online să poată fi conservată pentru generațiile viitoare; altfel spus, pentru ca orice conținut din mediul online din momentul T1 să poată fi prezervat și accesibil ulterior într-o arhivă digitală (nu sînt sigur dacă aici nu apar ca incidente și alte legi, care țin de domeniul telecomunicațiilor sau al siguranței naționale); d) să indice cel puțin o sursă de finanțare continuă pentru buna funcționare a Bibliotecii Digitale Naționale, în afara surselor ocazionale sau dependente de finanțări ocazionale, publice sau private. 2) Legea depozitului legal (111/1995), care ar trebui actualizată, a) în sensul adăugării și definirii componentei digitale a patrimoniului cultural național mobil, avînd drept consecință explicită constituirea depozitului legal digital, precum și b) în sensul precizării modalității de transmitere, cu responsabilizarea producătorilor, a acestui tip de documente. 3) Legea drepturilor de autor (8/1996), care ar trebui a) să fie mai limpede în ceea ce privește reproducerea operei, în cadrul bibliotecilor, muzeelor etc., „fără prejudicierea autorului sau a titularilor drepturilor de utilizare“ (art. 33), astfel încît Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) să poată autoriza fără probleme reproducerile în format digital, în cadrul bibliotecilor, bunăoară, fără ca acest lucru să necesite acordul titularului de drepturi; b) să prevadă exceptarea de sub incidența dreptului de autor pentru forma (nu și pentru conținutul) lucrărilor științifice în urma cărora sînt conferite titluri academice, astfel încît formatul digital al lucrărilor respective să poată fi transmis și accesat „la liber“ în cadrul Bibliotecii Digitale Naționale, sub administrarea Bibliotecii Naționale a României, parțial în sensul celor gîndite de inițiatorii proiectului de lege mai sus menționat, respectiv în cadrul unor platforme administrate de instituții aflate în subordinea Ministerului Educației (lucrările de licență sau disertațiile, de pildă).

În acest sens, nu sînt convins că proiectul de lege al USR pentru înființarea și funcționarea Depozitului Electronic Național al Lucrărilor Științifice nu reprezintă o redundanță legislativă. Dincolo de faptul că necesită mult prea serioase îmbunătățiri (și salut în acest sens atît opinia exprimată de Marius Deaconu, președintele ANOSR, cît și observațiile Consiliului Național al Rectorilor, exprimate toamna trecută), ca să nu interfereze negativ cu prevederi din legislația Educației sau din cea a Bibliotecilor, mă întreb dacă nu ar fi mai simplă modificarea celor trei legi mai sus menționate, în locul inițierii unei legi noi.

Evident, în oricare din legile mai sus menționate trebuie făcute o serie de distincții, bunăoară între documentele digitale zămislite și născute în formă digitală, trăindu-și viața apoi tot în formă digitală sau livrîndu-se publicului pe un suport material oarecare – ideea de „manuscris electronic“ nefiind nicicum percepută ca un oximoron –, și documentele (plus imaginile și obiectele) care se nasc întîi în formă materială și sînt apoi transpuse, prin reproducere (fotografică, sonoră etc.), în format digital. Specialiștii vor ști să cearnă categoriile, additis addendis și mutatis mutandis. De aceea este absolut necesar ca legiuitorii să se consulte cu specialiștii, atît cu juriștii care activează în domeniile vizate, cît și cu cei care se pricep la chestiunile tehnice. Cum ar fi cei din Biblioteca Națională.

Dincolo de chestiunea actelor normative, contează, de bună seamă, cine, cînd și cum inițiază proiectul sau proiectele de digitizare, astfel încît banii publici să nu fie cheltuiți fără discernămînt, pentru o nouă porție de „varză“, vorba distinsului coleg aflat la conducerea Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, dl Valentin Orga. Dar, despre aspectele administrative, în alt episod. 

Octavian Gordon, fost director interimar al Bibliotecii Naționale a României, este dr. în filologie al Universității București și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ a aceleiași Universități.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.