Lasă-mă-n greșeala mea!

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Lasă mă n greșeala mea! jpeg

Să zicem că o sută de oameni mă întreabă de sănătate. Ce mai faci, cu ce te mai ocupi, poate facem ceva împreună. Douăzeci dintre complezențele astea duc mai departe. Restul se pierd în mesaje pe Facebook și cărți de vizită tocite prin portofel. Urmează zeci de conversații cît de cît concrete – pe mail, la cafea, pe Skype, pe fusul tău orar sau pe al lor. Vreo șapte ajung la bani și termene de livrare. Semnezi, poate, trei contracte. Unul se amînă. Altul se termină dezastruos. Unul produce facturi. Unele dintre ele se plătesc. Iar chestia asta poate să dureze unul sau doi ani.

Nu-i nici o afacere să faci business. Nu-i cum te-ai aștepta. Miticele zeci de mii de euro sînt, de fapt, accidente fericite într-un lung șir de gherle. Plus înjurături ample. După ce primești ștampila și CUI-ul, înainte să înveți contabilitate primară, înveți să blestemi. În primul rînd, clienții. În al doilea rînd, statul, cu toate rudele sale de la țară angajate la registratură și promovate în guvern. Taxele, impozitele, băncile și comisioanele. Viața și mintea de pe urmă care ți-a lipsit de ți-a trebuit ție facturier și sediu social. Te răcorești și o iei de la capăt. În mare parte, business-ul tău este eșecul. Dar de asta de prinzi tîrziu, după vreo cinci ani de munci și impozite.

E atît de mult eșec în antreprenoriat și freelancing, încît s-a transformat într-un produs secundar. Deșeurile toxice – refuzuri, țepe, trădări, abuzuri – au devenit seminare, conferințe inspiraționale și cărți de business în toată regula. Din rușine și depresie, datul de gard a devenit un drept fundamental și un pas inevitabil. Eșecul este bun, virtuos, moral. O arată apoftegmele lui Jobs și Bezos și Branson, mantrele din Power-point-uri. O dovedesc statisticile nemiloase Berkeley & Stanford care-ți dau 5% șanse de supraviețuire pe termen mediu. Sau cele motivaționale de la Harvard, care-ți oferă o cotă de 50%-50%. Oricum, știi că n-o să-ți iasă din prima. Mai mult, vorba unui prieten cu sediul în Marriott, afli că un faliment valorează cît două MBA-uri. Pentru că o relație sănătoasă cu eșecul este garanția contactului cu realitatea. Este echivalentul mîinilor pline de bătături sau cicatricilor de pe încheieturi. O distincție și o dovadă.

Cei cîteva sute de mii de loseri tăietori de facturi sînt o sectă. Practicanți fervenți, adoratori ai adevărului neplăcut. De cealaltă parte a cifrei de afaceri, corporațiile sînt terifiate de eșec și, de la un punct încolo, de riscurile care-l implică. Șirurile infinite de meeting-uri și proceduri, previziuni și mail-uri cu CC-uri aglomerate sînt, de fapt, ritualuri șamanice menite să țină greșeala deoparte, nu neapărat să invoce profitul. S-a rîs mult pe seama unei companii majore care a preferat să suplimenteze anul cu un trimestru pentru a-și atinge target-urile de vînzări, în loc să-și recunoască optimismul stupid sau incompetența. Orice navetist de Pipera poate să confirme că nu sînt singurii care au deformat realitatea sau regulile bunului-simț. Alții recuperează cei șapte ani de-acasă – există concursuri anuale pentru ideile bune care au mers prost, forumuri interne în care se inventariază eșecurile, programe de mentorat pentru managerii fricoși. Evident, nu sînt prea populare.

Adevărații negaționiști ai eșecului au ales, previzibil, administrația publică, companiile de stat și politica. Aici nu se greșește. Cel puțin pînă nu este dovedit în instanță de către DNA, DIICOT sau ANI, singurele instanțe care judecă performanțele. Nimeni nu e de vină pentru nimic, dezastrele sînt erori de comunicare sau amatorisme în mînuirea pixului și pastei corectoare. Evitarea realității a fost perfecționată, dicționarele au fost rescrise pentru a exclude fiascourile. De dragul procentajelor roz, la Brăila și aiurea, elevii care pot pica examenele de capacitate nu le vor mai susține. TAROM, Poșta Română sau TVR vor mai schimba sute de manageri înainte să accepte să schimbe ceva. Primăriile refuză semnăturile și blochează licitațiile pentru nu se contamina de răspundere. Alegerile nu se pierd din prostie și gafe, de vină sînt conspirațiile internaționale. Gunoiul se adună sub preș, mandat după mandat, pînă devine focar de infecție. E toxic, dar ne am obișnuit. Loser-ii și inocenții sînt gata să-și asume și acest eșec plenar devenit politică de stat și politici publice.

E ceva ce nu pot duce. Corporatiștii și aparatcik-ii care se joacă de-a succesul în ograda greșiților. Directorii generali răspopiți care patronează spiritual start-up-uri. Fiii de tată, întorși de la studii cu numele și conturile spălate, care predică meritocrația. Cîștigătorii loteriei rubedeniilor, care primesc la cheie o podgorie, un loc în consiliul de administrație sau, de ce nu, un mic imperiu financiar. Urmînd, mai apoi, să dea interviuri despre spirit antreprenorial și viziune strategică. Succesul lor e fals. Cinismul lor e gratuit. Pentru că nu se întemeiază pe propria greșeală, ci se hrănește din eșecul nostru. Iar chestia asta va mai dura zeci de ani. 

Vlad Tăușance este consultant de strategie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.