La o margine de Cluj

Ruxandra HUREZEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe strada Căii Ferate trece zilnic tramvaiul. De şaizeci de ori, a numărat vecinul Ionescu, un oltean care trăieşte în concubinaj cu o ardeleancă văduvă. Pe strada mea nu stau mulţi oameni, dar ei concentrează o lume întreagă. Nimic nu mai rămîne pe dinafara străzii mele. Pare că acolo cineva s-a jucat cu lumea, a amestecat-o teribil, ca să ne arate totul în 20 de case. La Consiliul judeţean vine un arab. În capătul străzii s-a aşezat un arab cu toată familia lui. Vinde zilnic curmale, cimbru, migdale, lubeniţă şi castraveţi. Are un magazin universal în vreo 20 de metri pătraţi. Detergenţi, făină, biscuiţi, papuci de plastic, banane, pateu, caiete de şcoală, fidea şi hîrtie igienică. Arabul are o nevastă tînără, din Făureni. Face lobby pentru satul ei. S-a dus în audienţă la judeţ să ceară bani pentru un drum mai bun. Drumul din Făureni e desfundat. Arabul vorbeşte mult şi le ştie pe toate. Ştie aproape totul despre clienţii lui, îi iubeşte pe românii care cumpără de la el şi pentru asta ar fi în stare să le aducă sare şi curmale, parfumuri şi cele mai fine săpunuri, chiar de la Siria lui. În fiecare zi la cinci, cînd soarele se dă peste clădirea gării, arabul din colţ intră în depozit, într-un loc strîmt unde ţine mazărea, pasta de tomate, făina şi calmarul, ca să se roage pentru el şi ţara lui. Este din Siria şi este un arab vesel. Creol şi cu mustaţă, are un ochi alunecos. "Place la mine femeile, veţina, face bine şi la comerţ. Eu le îmbiu să vină, eu am drag de vînzare. Am învăţat să vînd la Siria. Stăpînu trăgea pălmi la mine dacă nu vindeam. Cu pălmi am învăţat să vînd. Şi acum, dacă nu iese la comerţ, simt pălmi la mine pe obraz. Nu cumpăra ciocolată, veţina. Ascultă la mine, că ştiu ce e bun. Ia curmale, sînt bune, e mai bun la sănătate. Ciocolată e pentru americani. La ţara mea mănînc fructe, mii de boli vindecă aşa. Sînt de la Allah." Din cei 20 de metri pătraţi trăiesc arabul şi familia lui, două vînzătoare şi cîţiva copii de ţigani care-i cer în fiecare zi eugenii. Doamna Maier citeşte ziarul. Cîteva case gri, ascunse sub funinginea gării, porţi înalte de fier şi cîteva cornişe rupte de ploaie. Într-o ruină cu uşi şi ferestre de termopan, puse de Boc în campania din toamnă, dar fără apă sau lumină, stă doamna Maier. E mică, strînsă de bătrîneţe, umblă însoţită de doi cîini, singurii ei tovarăşi. Citeşte ziarul dimineaţa, stînd pe scara unei vecine. "Bună ziua, stimată doamnă, foarte frumos articol aveţi astăzi. Nu vă supăraţi că vă reţin. Nu vreau nimic, eu nu cerşesc. Şi eu am fost ziaristă. Am scris la România liberă, pe vremuri. Am şi acum maşina de scris, în casă. Am lucruri de valoare. Au venit să mi le ia şi să mă ducă la azil. Nu i-am lăsat. Eu nu sînt o cerşetoare, am pensie. Nu plec de la casa mea, n-am cu cine să-mi las cîinii. Ei nu pot trăi fără mine. Am făcut o boală grea, n-am mai putut lucra. Acum nu mai scriu, dar nu trece zi să nu citesc ziarul." Cu mîinile murdare, cu cîinii lîngă ea pe treptele casei vecine, femeia citeşte ziarul. (De cîteva zile însă, n-am mai văzut-o pe doamna Maier. Se pare că a luat-o o nepoată. Aşa scrie şi la ziar. A rămas casa cu geamurile termopan, puse de Boc, din toamnă.) Hotel roz cu maşini albe, de poliţie. Un hotel roz cu giurgiuvele verzi este cea mai tare clădire de pe strada mea. Ceferiştii spun că e loc pentru peşti şi prostituate. Poliţişti şi călători trag la hotelul roz, unde, seară de seară, toate locurile sînt ocupate. Din viermuiala umană de sub pămînt, din umbra pasajelor de la Gară, ies cei mai selecţi dintre ei, ţigani cu bani şi poliţişti mînjiţi de interlopi, cu tîrfele lor negricioase. La hotelul roz intră şi ies oameni care seamănă între ei şi care simt că la adăpostul kitschoasei clădiri au şi ei un loc de plăceri clandestine. Cursa de la miezul nopţii. Pe strada mea a murit un om. Băiatul doamnei Beti care are magazin în gară. A mers la cursele de maşini. Un sport interzis de lege, dar care se practică noaptea pe străzile oraşului. Avea un Opel, a intrat cu viteză într-un stîlp. I-a rămas un copil de doi ani. S-a vorbit mult despre soarta lui crudă, dar şi despre maşini, bani şi nesăbuinţă. Mama lui, doamna Beti, crede că amanta olteanului Ionescu i-a făcut farmece. La capătul străzii mele, dincolo de parc, este Spitalul. Înconjurat de arţari şi de garduri înalte, lasă să i se scurgă afară în fiecare seară cîte un pacient în pijama care merge după ţigări şi una mică de coniac, la cîrciuma de pe stradă. Îi văd trecînd uşor, în papuci de casă, pe sub fereastră. Sommet-ul lui Boc. Orice s-ar fi întîmplat, nu se poate închipui de ce stau maşinile bară la bară, tramvai şi TIR, autocisternă şi betonieră, Mercedes şi taxi, fumează şi înjură, înjură şi fumează. Claxonează, dau telefoane, înjură, se plîng, povestesc cu oamenii ieşiţi pe la porţi să vadă ce se întîmplă. Coloana de maşini fierbe pe la amiază, se caută poliţiştii, se urlă după primar şi se claxonează în draci. De la Podul Iris şi pînă la strada Horea coloana de maşini aşteaptă ore în şir. "Ce mama dracu’ se întîmplă, cu oraşul lui de cinci stele cu tot!" - strigă un bucureştean nervos. "E de la sommet-ul lui Boc. Face şi el un sommet cu ai lui, ca să-i facă în ciudă lui Tăriceanu! Să nu fie doar la voi, la Capitală" - răspunde în glumă un vatman, ca din partea oraşului. Mai aproape de departe. Aproape de gară, ştiu că am rămas ca nişte venetici, mereu lîngă peron. Pe noi ne leagă şuierul trenului şi gîndul că în orice moment, aşa cum am venit din toate părţile lumii, putem sări în tren, în orice noapte şi să pornim spre fraţii noştri din Siria sau din Moldova sau alte părţi ale lumii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.