La cules de eresuri prin ograda zilei

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
La cules de eresuri prin ograda zilei jpeg

Scrie Isidor de Sevilla (în Etimologiile sale) despre sepie: „Cerneala ei are atîta putere încît, spun unii, pusă într-o lampă, după ce toate celelalte lumini au fost stinse, îi face pe cei prezenţi să pară etiopieni“. Să stingem aşadar toate celelalte lumini şi să ne umplem lampa cu cerneală de sepie. Vom înşira aici cîteva superstiţii actuale şi am vrea să părem – pe cît se poate – etiopieni.

Un designer de nori (care îmbracă vremea în forme calde sau răcoroase) nu se apucă de croit vata înainte de a bate un cui într-un evantai. E încredinţat că astfel va opri vîntul să-i împrăştie creaţia aiurea. Interogatorii murali (cei care, înarmaţi cu bidinele şi prosoape lichide, aştern pe fiecare zid, în fiecare zi, o întrebare) nu pleacă la drum fără să înghită în sec, fiindcă înghiţitul în sec roade certitudinea. Politologul sumbru şi aproape statuar, din cauza poziţiei constant echidistante a trupului de la brîu în sus, nu deschide gura pentru a se pronunţa asupra conflictelor dintre gabori şi esteţi, care macină pacea în enclava Dristor, pînă cînd nu şi-a încuiat oglinda (lăsată cu uşile vraişte, aceasta i-ar compromite analiza grav). Să contemple peruca unui ou şi să o scuture de rouă este primul lucru pe care-l face, în zori, şefa unui ONG ezoteric, interesat de conservarea unor ocupaţii arhaice ameninţate cu extincţia, precum flocăitul.

Alte superstiţii sînt mai puţin directe: de pildă, aceea de a-ţi împleti un fir de borangic în cosiţe la intrarea într-un KFC, ca să nu aluneci pe ketchup. Sau descîntarea cartelei de metrou cu vorbele „De întîlnitură, / De izbitură, / De întîmpinătură“, ca să nu fii copleşit numeric la Apărătorii Patriei. Există şi superstiţii foarte discrete, pe care un observator neavizat le-ar putea lua drept simple gesturi uzuale (şi deloc elocvente), cum e aceea de a răsfoi îngîndurat o carte, observatorul neavînd de unde şti că răsfoitorul şi-a încrucişat degetele mîinii stîngi în buzunar, ca să nu-i fure Tolstoi sufletul. Sau păstrarea unei distanţe de fix 28 de centimetri între tine şi cel care stă în faţa ta la cinema, pentru ca Uma Thurman să nu se transforme pe neaşteptate într-o ridiche.

La speciile noi (cum ar fi hacker-ul de mahala şi vipera de la PR), superstiţiile sînt, desigur, mai rudimentare. Cel dintîi are grijă să eructeze gros de fiecare dată cînd apasă tasta „Enter“, fiindcă altminteri s-ar trezi cu monitorul plin de surcele. A doua, în ajunul preparativelor pentru un eveniment de răsunet (pe care şi-au anunţat pre-intenţia de a-l sprijini o droaie de sponsori mega-importanţi), îşi unge unghiile cu oja scoasă în miez de noapte din şapte fîntîni, ca să n-o deoache Alina de la HR.

La fel de primitive se arată a fi, din păcate, unele superstiţii ale feţelor bisericeşti (iertat fie-le gîndul). S-au înregistrat cazuri de preoţi ortodocşi care îşi mînau turma către mîntuire de la volanul unui Porsche, cu ultimul CD al Madonnei agăţat de parbriz, ca să-i ferească de ispitele cărnii. În schimb, interpreţii de jazz oltenesc, cu ale lor Olties but goldies, au dezvoltat superstiţii întru totul benigne: îşi spală în bere instrumentele (frunze eco, necontaminate electric) înainte de concert, pentru ca sunetul produs de ele să fie limpede şi amărui.

Nu încape îndoială că s-or mai găsi şi altele asemenea, dar nu ne-am angajat să fim exhaustivi, ci doar pilduitori. Potrivit unei datini culese din satul Pustiniş (judeţul Timiş), în anul 1979, şi pe care am extras-o dintr-o culegere de documente etnografice (Sărbători şi obiceiuri, vol. II, Banat, Crişana, Maramureş, Editura Enciclopedică, 2002), „copilul bolnav de boala rea era pus jos şi se punea fereastra pe faţa lui“.

Pe undeva, asta am şi făcut. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.