Întoarcerea în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Viețile netrăite jpeg

Mereu am avut o slăbiciune pentru cărțile de debut ale scriitorilor care-mi plac. E în începuturile scrisului lor ceva irezistibil, ca și cînd am avea în față o „carte-mamă” a tuturor textele pe care le-au mai scris apoi în viață. Printre rîndurile lor se ascunde promisiunea următoarelor poeme sau romane. Pot fi imperfecte, ambițioase, orgolioase, nu contează, exact această lipsă de măsură îmi place. La fel ca nonșalanța și cruzimea lor. Și felul vital și ireverențios în care își revendică lumea.

M-am gîndit de mai multe ori că, dacă aș putea alege să retrăiesc diferite etape din viață, la adolescență sigur nu m-aș întoarce. S-o experimentezi o dată mi se pare suficient. Și acum mi se strînge sufletul cînd îmi amintesc toată tulburarea cu care trebuie să trăiești cînd nu înțelegi prea bine ce se întîmplă cu tine și nici ce vor ceilalți, care nu te înțeleg, dar nici nu te lasă în pace. Și nu auzi de la cei maturi decît: „Lasă, că o să vezi tu cînd o să crești mare”.

Poate că un prieten scriitor mai înțelept avea dreptate cînd mi-a spus odată că oamenii tineri scriu povești credibile despre bătrînețe și cei în vîrstă despre tinerețe. Un fel de revers al medaliei, de joc de oglinzi al vîrstelor, care devin niște obiecte de studiu interesante doar dacă poți să iei distanță și să te situezi, biologic vorbind, cît mai departe.

Nu știu un autor mai obsedat de tema asta ca Witold Gombrowicz. Acest fragment din prima parte a romanului Ferdydurke ar putea fi considerat un fel de tragere cu ochiul în intimitatea ei absolută: „Printr-o întoarcere în timp, fenomen care ar trebui interzis în natură, m-am văzut așa cum eram pe la cincisprezece, șaisprezece ani – mă transferasem în tinerețe – și, stînd în bătaia vîntului, pe o piatră, în apropierea unei mori de pe malul rîului, spuneam ceva, îmi auzeam vocea de cocoșel, pițigăiată și de mult uitată, îmi vedeam nasul cît un năsturel pe fața încă neformată și mîinile prea mari – simțeam consistența dezagreabilă a acestei faze intermediare, tranzitorii a dezvoltării” (traducere de Ion Petrică, Editura RAO, 2005).

Doar noi sîntem conștienți în fiecare moment că purtăm în sufletele noastre toate aceste încercări. Niște tineri paradoxali, cu coșuri pe față, nesiguri, îndrăgostiți nebunește și fără speranță, cu trupuri rebele și caraghioase, furioși și leneși totodată.

Doar adolescenții din cărți nu îmbătrînesc niciodată. Holden Caulfield, personajul iconic al lui Salinger, ne va zîmbi și se va uita cu superioritatea jemanfișistă a tinereții la halatul gros și jerpelit de baie al profesorului Spencer și se va plînge de mirosul respingător și insuportabil al picăturilor  de nas Vicks și al siropurilor de răceală din camera în care îl vizitează. În felul ăsta, va trasa, mereu și mereu, granițele capricioase ale tinereții veșnice.

Tinerețea la care mă gîndesc cel mai des e cea din postadolescență, cînd mintea capătă deja contururi, sufletul nu mai e făcut dintr-o plastilină colorată, trăsăturile se așază într-un desen cu care învățăm, ușor-ușor, să conviețuim pînă la capăt.

Dosarul de acum arhivează personaje și povești, corecții și reflecții ale unei vîrste în care totul e posibil.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.