„Internetul e un alb și arată albastru“

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
„Internetul e un alb și arată albastru“ jpeg

Unul dintre cele mai emoționate reportaje pe care le-am citit vreo­dată a fost publicat în 2014, în Ziarul de Iași. Reportera, Adriana Plecan, a încercat să confirme sau să infirme afirmațiile unui fost prim-ministru, care credea că nu mai există elevi „care să nu aibă telefon cu Internet“, mergînd într-o localitate la doar 15 kilometri de Iași, capitala Moldovei. În plin avînt al progresului digital, Guvernul se pregătea să ofere tablete gratuite elevilor, pe care aceștia să le folosească în scopuri educative. Însă „pe teren“ situația arăta cu totul altfel. Un singur copil avea telefon mobil, dar nu avea voie să-l aducă la școală. Marea majoritate văzuseră astfel de aparate, dar recunoșteau că le-ar fi fost inutile, neavînd acasă prize unde să le încarce. Cunoașterea lor era precară, dar compensată de o imaginație fabuloasă. Mulți credeau că Internetul se referă la poze, desene animate și la diverse conversații, alții vedeau telecomanda de la televizor drept Internet, iar cei mai mulți considerau Internetul drept capacitatea de a te mișca liber cînd vorbești sau faci ceva. Cel mai frumos răspuns vine de la o fetiță, care l-a descris plastic și succint: „Internetul e un alb și arată albastru. Putem vedea muzică și filme de groază“. De groază este cinismul unor guvernanți care consideră că lumea arată ca-n birourile și televiziunile lor, high-tech, servilă și plină de oportunități. Secolul XXI, construit din contractele giganților IT cu state slabe și nepregătite, amplifică iluzia unui progres unidirecționat, general și eliberator. În fapt, tehnologia nu rezolvă nimic singură, ba dimpotrivă. „Zonele albe“, în care tehnologia informației nu vrea să ajungă nici măcar finanțată de la bugetul de stat, nu sînt doar cele fizice, în care nu există efectiv conexiune (de cele mai multe ori și pentru că nu există încă rețele electrice), ci toate cîmpurile vieții sociale în care asimetria de putere, acces și reprezentare este regulă. Aici progresul e alb, rece și orbitor, ca o iarnă siberiană.

Totuși, același progres, al cărui înger, știm de la Walter Benjamin, împinge istoria privind înapoi spre decăderea și dispariția vechii lumi, ne pune și în fața unor (pseudo)paradoxuri. În România avem mai multe conexiuni la Internet și mai multe conturi de Facebook decît toalete și dușuri în casele utilizatorilor. Acest fapt se explică prin diferența mare de investiție care trebuie făcută pentru fiecare dintre aceste elemente ale locuirii. Efectul de rețea funcționează mai bine cînd avem de-a face cu circulația datelor decît cu metrii cubi de apă sau de gaze. Dar orice explicație economică putem da, tot rămîne deschisă întrebarea dacă progresul nu aduce cu el și abandonarea pînă la paragină a unui trecut din care, din păcate, nu ne-am eliberat. Viețile paralele ale aceluiași individ care, pe Facebook, e eroul trăind live intimitatea în public, însă, în viața sa biologică, o face direct din WC-ul din fundul curții.

Cine nu a trebuit vreodată să iasă în iarna cruntă, aproape siberiană, cînd de-abia mijește de ziuă, să-și plimbe viața biologică spre acel spațiu strîmt, ca un coșciug vertical, nu poate înțelege ușor fractura tehnologică și efectele sale psihologice, sociale, economice sau morale. Dar îngerul progresului îl așteaptă cu multe surprize în viitor. Tehnologia îl așază astăzi printre cei avuți, cu acces la un Internet de mare viteză, aplicații și gadget-uri care din date fac aur (cu care, fie vorba între noi, se fac alte instrumente electronice pentru a produce mai mult aur din date). Mai mult, sistemul educațional modern și dorința părinților de a-l scoate cel dintîi dintre contemporani îi facilitează dobîndirea de abilități pentru a concura într-o economie din ce în ce mai dematerializată, în care munca brațelor dispare și banii sînt o formă virtuală de încredere. El e acum pe culmile afirmării, ubicuu și profund conectat, este bogat și privilegiat, urban și antreprenor (de mic, căci primul loc de joacă e primul start-up), visează în engleza informatică și scrie codul sursă în sintaxe demne de arta conceptuală. Acum este de partea bună a fracturii, printre cei norocoși, pentru care tehnologia e fundalul utopiei fără sfîrșit. Știe că întotdeauna a existat această diviziune, această tăietură prin textura socială. A aflat că Socrate a învățat tîrziu să scrie și să citească, că-l rîdeau tinerii frumoși și liberi ai Atenei, că primii care au aderat la alfabet au fost un fel de artiști new media, dar ei nu erau nici intelectualii, poeții sau retorii, preoții sau guralivii, ci negustorii și meșteșugarii. Inegalitatea aceasta, de la acces la oportunitate, nu-l tulbură, pentru că deja crede, e convins că lumea e un loc mai bun dacă ai niște tehnologii mai eficace. Inovația este zeul la care ne vom închina atunci cînd ne vom muta într-un loft suspendat, cu priveliște, din Silicon Valley.

În valea plîngerii, la 15 kilometri nu numai de Iași, ci cam de orice oraș din România, unii copii visează la un Internet bun, izbăvitor. Nu se întreabă dacă inegalitatea pe care o trăiesc este naturală sau artificială, intenționată. Nici dacă Internetul la care au acces le oferă informațiile de care au nevoie. Nu se întreabă nici dacă statul are vreo datorie (sau întreaga societate), nici dacă îi marginalizează și exclude, nici dacă lipsa cunoștințelor privind tehnologia (și puterea sa) are vreun efect asupra recunoașterii lor ca persoane cu drepturi. Printre care și dreptul de a fi nu numai alfabetizat digital, ci și antrenat, prin instrumentele gîndirii critice și programării, de exemplu, să te adaptezi schimbării tehnologice prin adaptarea tehnologiilor la nevoile tale.

Ce nu știe cel care crede că tehnologia este un dar al unor zei binevoitori, lucrînd cu folos în lofturile lor din Silicon Valley, este că pînă și el, îmbuibatul erei electronice, se află pe partea greșită a faliei atunci cînd vorbim despre asimetria dintre state și corporații, pe de o parte, și indivizi. Este infinitezimal ca valoare și singur în fața unor forțe redutabile, multe deja împinse de Inteligența Artificială și computația cuantică. La fel de singur va fi și în fața îngerului istoriei, cu fiecare an care trece și tehnologia progresează, iar el îmbătrînește, abandonat în paragină de lumea pe care n-o mai poate înțelege. 

Constantin Vică este lector universitar la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.