Cînd, acum două luni de zile, am strîns materiale pentru Dosarul dedicat Ierusalimului, socotind că e important să revedem chestiunea la 50 de ani de la Războiul de 6 zile, mi-am dat repede seama că am în mînă mult mai mult decît o complicată poveste geopolitică. Nu am fost surprins. Cunosc suficient de bine Ierusalimul cît să intuiesc anvergura unică a acestui oraș, singurul mare oraș cu verticală pe care îl cunosc, singurul mare oraș care are corespondent în Ceruri. Ambiția marilor orașe contemporane de a se dezvolta pe verticala spațiului pare copilărească din punctul de vedere al Ierusalimului – orașul care are verticala spirituală în planul său în chip constitutiv, în natura sa, dacă vrem să-l numim pe Dumnezeu natură, ca în naivele documentare de pe canale de tip Discovery.

În argumentul Dosarului de la începutul lui iunie scriam că „am ajuns la concluzia că un singur Dosar dedicat Ierusalimului ar fi nu doar insuficient, ci și incorect. Prin urmare, am decis să alcătuiesc, în acest an, două asemenea dosare în Dilema veche. Primul este cel pe care îl aveți acum sub ochi. L-am intitulat «Ierusalim. Cetatea», pentru că vorbește mai mult despre identitatea orașului. Va urma, peste cîteva săptămîni, un al doilea Dosar, intitulat «Ierusalim. Visul», în care se va vorbi despre simbolistica lui.“ Sperînd că v-a plăcut Dosarul dedicat cetății, vă anunț că a sosit vremea visului. Avem, acum, un Dosar despre cum și-au imaginat oamenii Ierusalimul, despre semnificațiile pe care i le-au conferit, despre raportul dintre imaginarul soteriologic al celor trei mari monoteisme și „Orașul Sfînt“. Vedem cîte ceva din chipul Ierusalimului, așa cum îl desenează credința în el. Ierusalimul a însemnat pentru credincioșii săi totul, de la tron al lui Dumnezeu, la tîrfă, de la epicentrul sacrului revelat, la ispită diabolică, de la paradis terestru, la temniță. Pentru Ierusalim s-au jertfit și se jertfesc atît de mulți oameni. Către Ierusalim merg, fără încetare, mulțimi de pelerini. Numele lui este, pe mai departe, cîntat în ritualuri religioase, în poezii și în metafore cel puțin la fel de des precum este rostit la buletinele de știri.

Nu în ultimul rînd, am alcătuit acest Dosar cu gîndul la europeanul de astăzi, aproapele meu. Într-o carte faimoasă, Lev Șestov spune că avem de ales între Atena (mod de a trăi rațional) și Ierusalim (mod de a trăi în credință), și că omul modern a ales Atena. Alegere greșită, crede Șestov. Marele rus crede că opțiunea Ierusalim e cea corectă. Preluînd dihotomia, eu cred că alegerea e greșită, dar nu pentru că a ales Atena, ci pentru că a exclus Ierusalimul. Care, oricum, chiar și refuzat fiind, se ține după europeanul de astăzi ca umbra. Căci Europa de azi este umbra pe care o proiectează pe pămînt Ierusalimul. Acest Ierusalim-vis. Primind articolele admirabililor mei invitați din acest Dosar, cărora n-am cuvinte să le mulțumesc, m-am gîndit mult la acel aproape al meu care își imaginează că poate rămîne întreg alegînd Atena și excluzînd Ierusalimul. E ca și cum ar spune că i-a dat, să zicem așa, „natura“ doi plămîni, dar el trăiește foarte bine respirînd doar cu unul. Lui i se dedică, mai ales, acest Dosar, îndemnîndu-l să-și lase ființa să respire firesc, cu amîndoi plămînii cu care l-a înzestrat draga lui „natură“.

Ilustraţie de Ion BARBU