Iarna e cum vrem noi să fie

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Iarna e cum vrem noi să fie jpeg

Datele exacte, faptele concrete, adevărurile axiomatice, toate par să devină în zilele noastre chestiuni relative, contestabile, subiective. Dacă cineva susține că unu plus unu fac trei, nu mai trece neapărat drept idiot. E doar un ins care are propria lui părere și care, la urma urmelor, de ce n-ar putea avea chiar dreptatea sau adevărul lui?

În atari condiții, chestiuni mai greu cuantificabile cum ar fi clima, prognoza vremii, normalitatea sau anormalitatea unui anotimp sînt cu atît mai expuse trend-ului subiectivist, percepțiilor fiecărui individ. De exemplu, eu aș putea spune acum că mi se pare că, de pe la jumătatea anilor ’90, adică din momentul în care România a început s-o vireze serios către Uniunea Europeană și Occident, iernile noastre au devenit mai calde, mai temperat-oceanice, adică ceva mai blînde, mai apropiate de felul iernilor de prin vestul Europei. De cîțiva ani încoace însă, după ce guvernul nostru a început să nu mai fie atît de pro-european, mi se pare că și iernile au început să-și recapete greutatea din anii ’80. Din nou parcă se face tot mai simțit și crivățul care bate dinspre nord-est (sigur, la senzația asta contribuie și reapariția frigului într-o mare parte a apartamentelor din București, cauza fiind, după toate evidențele, proasta administrare a RADET și a orașului). Percepțiile mele nu se bazează pe date statistice sau științifice, dar cine poate spune că n-am dreptate, dacă eu așa simt? Și sînt sigur că și mulți dintre dvs. simțiți la fel.

Puțini pot totuși să conteste că, pînă la un punct cel puțin, iarna asta a fost în mod real mai grea. Este și motivul pentru care ne-am gîndit să dedicăm un Dosar iernii, sau mai degrabă felului în care e perceput acest anotimp. Un Dosar din care aflăm că românii (mai puțin copiii) s-au plîns dintotdeauna de iarnă, ca niște greieri. Ceea ce nu i-a împiedicat să invoce la fel de frecvent amintirea iernilor de altădată (o făceau chiar și pe la o mie șapte sute și ceva…), a celor cu omăt adevărat. Pare că deseori iernile au fost anormale (poate pentru că și vremurile au fost arareori normale). Istorici și meteorologi descoperă, măsoară și confirmă asemenea lucruri. Dincolo de percepții sau măsurători de toate felurile, însă, e de neconstatat că niciodată iarna nu-i ca vara, așa cum răspicat ne atrăgea atenția fostul președinte. Ar mai fi de adăugat că iarna rațiunii, despre care s-ar zice în ultima vreme că tinde să pună stăpînire pe o bună parte din glob, poate fi mai periculoasă decît iarna de afară.

Din Dosarul care urmează veți vedea și cum apare ideea că, tot așa cum în unele țări mai calde există dreptul la siestă, în țări ca a noastră ar trebui să existe dreptul la hibernare, consfințit ca un drept al omului. 

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.