Discursul politicienilor din România – fie Putere, fie Opoziție – este de o autosuficiență dezarmantă pentru oricine mai are funcțională o oarecare brumă de creier. Și pentru că meseria îmi impune să urmăresc zilnic acest discurs, nu pot spune altceva decît că, aici, cauzele „e“ două. Prima este un fapt de care m-am convins 100% în ultima perioadă, anume că discursul politic nu este altceva decît o fumigenă menită să ascundă măgării mult mai mari, dar ținute departe de atenția publică. A doua este o realitate pe cît de tristă, pe atît de îngrijorătoare. România nu are obiceiul să tragă la răspundere politicienii.

Probabil că miniștrii din cabinetul Drag­nea… pardon, Grindeanu, vorbesc din cînd în cînd unii cu alții întrebîndu se: „Bă, ce dracu’ mai aruncăm pe piață azi ca să-i ținem pe fraieri ocupați?“ Stau, se gîndesc, sigur mult, pentru că o fumigenă bună nu e simplu de construit. Ea trebuie să consume timp, să stîrnească energii, să ocupe spațiu de emisie și să anime armata de analiști ai neamului care să despice firul complet inexistent în patru.

Așa cred eu că s-a născut ideea impo­zi­tării gospodăriilor. O petardă atît de mare și de zgomotoasă că pînă și șeful ANAF, Bogdan Stan, s-a trezit, într-o conferință de presă la Palatul Victoria, contrazicîndu-și șeful, ministrul de Fi­nanțe, și spunînd că nimeni nu știe ce e aia gospodărie în sensul fiscal în România. Săracul Stan cred că și-a furat-o rău de tot după conferință, judecînd după stilul abrupt în care a fost smuls de la microfon de purtătoarea de cuvînt a Guvernului.

Nu-i nimic, PSD-ul are ventilatoare destule ca să întrețină fumigena. Iese la rampă doamna ministru al Muncii Lia Olguța Vasilescu și anunță triumfal că „dacă vrei să îți duci copilul la școala de balet și să deduci această cheltuială (…). Și la meditații, exact. Vă duceți copilul la meditații (…), puteți să vă deduceți“. Și bomboana de pe coliva discursului politic: „Este sistemul american“.

Apoi vine Dragnea cu ministrul de Fi­nanțe și anunță cum o să avem 35.000 de consultanți fiscali care să ne calculeze taxele, ca la medicul de familie. Poate, la final, declarația e un fel de rețetă compensată pentru medicamente de nevroze. Pfuai, dă-i analiză la televizor. Că 10% în loc de 16%, că de unde oameni, că de unde bani. Simplu și superficial, dar mult, foarte mult. Pe Facebook la fel, gospodăria ține capul de afiș. Am fi putut dezamorsa fumigena? Punînd întrebări, cred că da. Și, măcar ca efect secundar, să expunem gogomăniile pe înțelesul tuturor.

„Este sistemul american“ – Nu zău?! Diferența mare de tot între impozitarea din România și cea din SUA e că la noi impozitul se reține la sursă, iar la ei primesc banii în sumă brută, dacă vreți, adică fără să le ia firma banii și să-i dea la stat.

„Deduceți baletul“ – Ay, mi corazon, dar de ce să deduc baletul copilului? La ce ajută asta societatea? O deducere fiscală în orice stat civilizat susține o măsură, o politică publică. De exemplu, în Germania, cuplurile căsătorite au altă clasă de impozit (mai favorabilă) decît persoanele necăsătorite. Persoanele cu copii au impozite mai mici decît cele fără copii. Hai, toată lumea în cor: ce face statul german? Coreeect, susține natalitatea. Nu, nu deduce baletul, dar sprijină familia (nedefinită în Constituție ca fiind ceva între un bărbat și o femeie, că ai dracu’ progresiști conduși de o conservatoare au legalizat și căsătoria gay). A, și mai fac ceva insipizii ăia de nemți. Dau deduceri fiscale pentru munca de acasă. Ca să poată mama să stea cu ăla micu’, să lucreze ca să plătească taxe și să revină mai repede la job într-o idee stupidă pentru noi: stima de sine a femeii.

„Deduceți meditațiile“ – Asta-i bună, cum adică? Deduc fiscal eșecul sistemului de educație care obligă părinții să-și ducă plozii la meditații dacă vor să ia Bac-ul sau să intre la facultate? Cum vine asta? Nu să facem noi mai degrabă școala să funcționeze decît să legiferăm și să fiscalizăm eșecul ei?

„Impozităm gospodăria“ – OK, nu știm încă ce e aia, dar hai să zicem că o vor defini cumva. Păi, atunci cum se poate opune PSD-ul parteneriatului civil, că rezultatul ar fi tot o gospodărie?!

Personal, chiar nu cred că ideea asta cu impozitarea va deveni realitate. Cumva, Liviu Dragnea o va folosi ca să zică „Uite, noi am vrut, dar Occidentul, Soros, Oculta Mondială etc“. Noi, societatea, trebuie să învățăm să facem lumină în fumigene. Presa să pună întrebări, nu doar să citeze declarații și să ruleze aceiași analiști obosiți. Oamenii să se întrebe și ei și, în preajma alegerilor, să facă un bilanț înainte de a vota. Da, e obositor. În mod normal, nu ar trebui să ne preocupe asta constant, dar, iată, democrația asta scapă de sub control dacă nu depunem și noi un minim efort.

Între timp, în ședința de Guvern din 12 aprilie, Dragnea… of, Grindeanu a aprobat Strategia Generală de Descentralizare. Știați de ea? Ați citit-o? Asta nu mai e fumigenă. 

Laurențiu Colintineanu este jurnalist.