Fragmente dintr-un tratat de fleacologie

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Fragmente dintr un tratat de fleacologie jpeg

Aşa cum arătam în introducerea acestui tratat (pe care treburi mai importante m-au împiedicat s-o scriu), o definiţie a fleacului este departe de a se fi conturat cu limpezime şi de a se fi impus universal. De la antici pînă spre moderni (trecînd prin zglobiul Ev Mediu, cînd fleacurile erau arse pe rug), s-a încercat definirea lui în fel şi chip, fără a se instaura un consens. Prima aproximare a ideii de fleac apare la un obscur înţelept grec, pe nume Phleakos din Eleea, care spunea: „În cele mărunte se întrevede măreţia şi în cele de necuprins adastă minusculul“. Despre aceste vorbe s-a zis că l-ar fi îndemnat pe Democrit să se aplece asupra atomului, însă e greu de crezut una ca asta: de la Afrodita la atom calea e lungă şi nu întotdeauna dreaptă. A demonstrat-o (cu o acribie şi un simţ al măsurii care-i fac cinste) un reputat specialist bulgar în chestiuni afroditeene, profesorul Mladen Mladenov, în articolul „Spuma mării – un uter avant la lettre?“, publicat în Analele orale ale Universităţii din Varna. Acolo (în articol, nu la Varna), profesorul Mladenov dovedeşte, cu probe care înlătură orice dubiu, că spusele lui Phleakos au fost extrase, întrucîtva abuziv, dintr-un opuscul astăzi pierdut al filozofului eleat, Despre coafurile divine, unde autorul descria amănunţit zulufii Afroditei, împărţindu-i în genuri şi subgenuri şi găsind pentru fiecare un corespondent armonic în mişcarea fluidelor terestre. „Nici vorbă de vreun atom la Phleakos ori de vreo aluzie, fie ea şi subţire, la structura materiei“, scrie savantul bulgar, „«cele mărunte» sînt firele de puf de pe ceafa zeiţei, iar «cele de necuprins» nu pot fi decît şuviţele care îi unduie pe spate, regenerate continuu prin periaj.“ La finalul paragrafului unde se ocupase de gînditorul din Eleea, Mladenov conchide memorabil: „În Despre coafurile divine, dar şi în alte scrieri ale sale, precum Despre numerele jucate de efebi la Loto sau Despre epilarea preoteselor, Phleakos a fixat cel dintîi racord conceptual operant între sacru şi frivol“.

Următoarea tatonare cu uneltele minţii a fleacului ne vine de pe actualul teritoriu al Estoniei Ecuatoriale, de la aşa-numiţii bagateli, membrii unei secte precreştine de adoratori ai scrumbiei. Aceştia vedeau lumea ca pe un năvod împletit din părul unei zeiţe, pe care Marele Pescar l-a aruncat în apele cerului, la începuturi. S-au prins în plasa lui o sumedenie de peşti: Pămîntul (care era o plătică), Luna (care era un baboi), Soarele (un caras auriu) şi stelele (care erau plevuşca). Mai erau şi alţii. După o vreme, zbătîndu-se inteligent, plătica-Pămînt a reuşit să scape din strînsoarea năvodului şi, ca să nu mai fie pescuită iar, s-a preschimbat în planeta pe care o ştim. Pînă să observe Marele Pescar că i-a fugit un peşte şi să repare ochiurile plasei, a evadat şi o scrumbie. (Rămaşi în năvod şi neputînd s-o ia pe urmele Pămîntului, ceilalţi peşti, de supărare, s-au făcut lumini.) Scrumbia aceea (pe care textele bagatele o numesc Muma Numelor) s-a refugiat pe Pămînt, unde şi-a făurit, din lut amestecat cu aer, un scrumbiu. Apoi s-a însoţit cu el şi împreună i-au creat pe oameni, care sînt icrele acelei perechi primordiale de scrumbii.

Ideea originii piscicole a omenirii a reverberat misterios (ca toate fleacurile importante) peste veacuri şi meridiane, ajungînd în mintea unui gînditor berar din Bavaria secolului al XV-lea, unde s-a aşezat să se odihnească. (E lucru ştiut că nu există pe lume un loc mai potrivit decît mintea berarilor bavarezi pentru a oferi momente de relaxare ideilor ostenite.) Dar înainte să adoarmă, cu ultimele puteri, ideea l-a străfulgerat pe berar, care tocmai îşi înmuiase gîndurile într-o bere, alături de cîţiva amici. „Oamenii se trag din icre!“, a strigat berarul, transfigurat, către tovarăşii lui de halbe. „Se vede treaba că e aşa cum zici“, au încuviinţat aceştia, unanimi. Numai că fleacurile, fie ele biologice sau geografice, obişnuiesc să se înlănţuie. Cînd berarul a dat glas ideii care i se ghemuise în cap, el a trîntit pe masă halba cu putere, iar berea s-a vărsat. Şi ce să vezi? Pata de bere a desenat pe suprafaţa mesei, cu o precizie de cartograf lichid, conturul unui continent necunoscut, necuprins, necesar. Era America, alt fleac major.

Saltul de la bere la America s-a produs (în parte, cel puţin) conform principiilor enunţate de Charles Vernon Boys (1855-1944), un fizician britanic divorţat, în cartea sa Baloanele de săpun. Culorile lor şi forţele care le dau forma (în capitolul intitulat „Pielea elastică a lichidelor“), a cărei primă ediţie a apărut în 1890 şi de atunci s-a reeditat întruna. (Volumul în limba engleză, cu titlul Soap Bubbles: Their Colours and the Forces Which Mould Them, poate fi cumpărat de pe Amazon cu doar 7,16 dolari – un fleac.)

Avem aşadar, în lipsa unei definiţii pertinente a fleacului, o înşiruire de trei fleacuri semnificative din care se poate desprinde (sau nu) o concluzie: fleacul 1 – coafura Afroditei, în descrierea lui Phleakos Eleatul; fleacul 2 – năvodul capilar din miturile cosmogoniei bagatele, implicat direct în geneza oamenilor-icre; fleacul 3 – berea vărsată cîndva în Bavaria, din care s-a ivit America şi, ulterior, SUA, ţara de obîrşie a fleacului suprem, corn flakes. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.