Fețele rutinei - cum se crede că o să fie

Ştefania MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Fețele rutinei   cum se crede că o să fie jpeg

Aveați o viață de cuplu tînăr, cînd timpul se aranja după cheful vostru: schimbați noaptea cu ziua, mîncați un pui întreg la rotisor cu cartofi prăjiți la 1 dimineața, ieșeați la miezul nopții la o plimbare rapidă, stăteați cîteva zile la festivaluri sau vedeați filme noaptea în aer liber sau băteați cluburile dacă voiați. Și săptămîna următoare schimbați ordinea sau mai diversificați ce era de diversificat (ce mai era de diversificat?) sau, dacă stăteați un week-end acasă, vă întrebați blazați: „Cînd mai facem și noi ceva?”.

Pe urmă distracțiile parcă au început să nu mai fie așa de funny, cluburile erau cam la fel, prietenii începuseră să repete glumele, subiectele se învîrteau în cerc și între voi doi, cînd stăteați în liniște noaptea tîrziu, se auzea ceasul biologic. Care ceas, după mai multe sau mai puține încercări, a fost redus la tăcere de celebrele două liniuțe. Timpul trecea și burta creștea și făceați planuri despre cît de cool va fi cu bebe și cum o să-l luați cu voi peste tot ca niște părinți lejeri și moderni ce aveați să fiți. Fiindcă asta urma să fiți în primul rînd: părinți cool, relaxați. Și copilul, simțind și el relaxarea voastră, avea să fie fericit și avea să crească aproape singur, ca din apă.

Cum este, de fapt

A venit și ziua Z, și ziua Z + 2 cînd ne-am întors acasă de la maternitate. Prima acțiune întreruptă a fost dușul. Pentru că „vino, că plînge”. Pe urmă, a venit acasă doamna doctor pediatru, cu o listă de Do’s and Don’ts. Am încercat cu disperare să le respectăm: să rulăm prosopul și să-l poziționăm la spatele copilului, ca să nu se rostogolească și să stea cu fața în sus, să îi dăm de mîncare la fix trei ore pentru că nu era cine știe ce alăptat la sîn – și doar alăptarea la sîn se face „la cerere” –, să facem un „plan înclinat” tot dintr-un prosop ca să poziționăm copilul la 45 de grade etc. Copilul nu stătea numai pe o parte și nu se lăsa nicicum hrănit doar la trei ore și în nici un caz nu se lăsa trezit (!) ca să fie hrănit cînd venea ora fixă. Relaxați nu mai eram de mult, cool nici atît, rutina o îmbrățișaserăm și o respectam, și bine tot nu era. Și atunci cum: nici relaxați, nici rutinați? Întorceam copilul și problema pe toate părțile. Pînă într-o dimineață la ora 3, cînd el dormea ca un înger și eu am decis că nu îl trezesc ca să mănînce. Că, pînă una-alta, copilul meu pare să aibă mai multă nevoie de somn decît de mîncare. M-a trezit el, o oră sau două mai tîrziu, urlînd de foame. Sticla cu lapte a fost pregătită și servită cu promptitudine, copilul a regurgitat mulțumit și ne-am culcat cu toții la loc. Sigur că s-a decalat și următoarea oră de masă. Și celelalte. Așa am ajuns eu să hrănesc copilul cu lapte praf la cerere, deși el numai pe cel matern avea voie să-l ceară nelimitat. Planul înclinat și prosopul i le-am pus cînd da, cînd nu. Cît de des să îi faci baie? Unii spuneau că în fiecare seară, alții, mai rar. Noi i-am făcut în fiecare seară fiindcă ne plăcea și văzuserăm că baia îl liniștește și astfel adoarme mai repede. În timp, și-a reglat și programul de masă care conținea două treziri pe noapte și care a durat pînă la 1 an și 8 luni, deși, deja după 6 luni, nu ar fi trebuit, conform recomandărilor, să se mai trezească decît o dată pe noapte.

Programul zilnic a fost, în primul an, cam așa: trezirea în jur de 7 dimineața, schimbat, hrănit, alintat pus în pat / pe jos cu jucării, la 11 primul somn, la 13 prînzul, joacă, somn, 16-17 – parc, joacă, gustare, 20 – baie, hrănit, somn, 12 – club, 3 a.m. – pui la rotisor – oh, wait…

Iată rutina. Există o rutină a părinților. De fapt, corect spus, este o rutină a copilului. Rutina cea „bună” este cea care vine de la copil, din felul lui de a ființa. Rutina cea „rea” este cea impusă părinților de reguli venite pe toate canalele, pe care ei, neștiutori și fragili, încearcă să le aplice, fără să își asculte și observe copilul. Copilul va impune o rutină necesară propriilor nevoi primare, rutină pe care o simte și pe care încearcă să o transmită pentru a fi pusă în practică. Dar există un aspect încă și mai important al rutinei – cel emoțional. Copilul are nevoie de repere, iar rutina înseamnă repere. Faptul că anumite lucruri (de obicei acelea care îi și împlinesc nevoile) se întîmplă la aceeași oră zilnic îl ajută să se orienteze în lume și să se simtă în siguranță. Există multe feluri de rutină, în funcție de vîrsta și etapa de dezvoltare a copilului, de la rutina copilului mic la cea a preșcolarului, la cea a pre-adolescentului, rutină în care încap din ce în ce mai multe: programul școlar, al diverselor activități opționale, orele de stat în fața ecranului, ora de culcare. Aflați undeva cam la cea din urmă menționată etapă a rutinei, simțim cu neliniște deschiderea unui alt drum: copilul luptă cu toată ființa să demonteze rutina pe care însăși venirea lui pe lume și creșterea lui au instaurat-o. Iar noi, părinții, cuplul acela cu festivalurile, concertele etc., vom ține cu dinții de ea. Ca să ne orientăm în lume, ca să ne simțim în siguranță?

Ștefania Mihalache este scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este Copilăria. Reconstituiri literare după 1989, Editura Paralela 45, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.