„Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci“

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
„Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci“ jpeg

Ce relație aveți cu cărțile dumneavoastră traduse? Și ce relație ați avut în timpul traducerilor cu traducătorii? 

Cărțile mele traduse? De bună seamă sînt deosebit de norocoase. Și nu doar pentru că se găsesc acum între alte coperte, în cuvinte de neînțeles pentru mine, ci pentru că în cazul fiecăreia a existat o poveste prealabilă. De pildă, cînd am găsit în mesagerie o invitație la un festival de literatură suedez, am refuzat inițial, aveam copil, slujbă, numai să lipsesc trei zile din țară nu puteam. Dar pentru că mai apoi am primit un telefon, n-am mai putut zice nu și m-am văzut după o vreme pe scena Teatrului Dramaten din Stockholm, alături de mulți alți poeți, într-o seară de lecturi în care se afla în sală însuși Tomas Transtromer, laureatul Nobel. Mă însoțea o actriță, ea avea să citească în suedeză, eu aveam să performez numai în română. Numai că, încă din avion, începusem să fiu foarte răcită.

La sfîrșit de noiembrie era frig în Suedia, am luat diverse medicamente pentru guturai, dar cel mai rău era cu laringita. Se accentua de la un ceas la altul, astfel că, în momentul în care-am ajuns la microfon, în fața a cel puțin cîteva sute de oameni, n-am reușit, literalmente, decît să cîrîi într-un fel ininteligibil. Îmi pierdusem complet glasul, noroc cu interpreta de lîngă mine, care-a făcut singură toată treaba. Ei bine, nu mult după întîmplarea asta, editura 10TAL a decis să-mi publice Cerul din burtă. Cartea a fost tradusă minunat de Inger -Johansson, față de care am multă admirație, nu doar pentru felul extraordinar în care a tradus mii de pagini din română, ci și pentru alte lucruri, care țin de firescul – și frumosul – vieților noastre (o plimbare la ceas de seară prin Stockholm în care ne-am uitat la tot felul de minunății puse de oameni în geam, o întîlnire cu totul neașteptată în Lübeck, coincidențe legate de cărți care ne preocupau la un moment dat etc.). Cu Eva Ruth Wemme a fost mai întîi prietenia, ne-am întîlnit acum două decenii la Berlin, ea studia română și vorbea minunat limba noastră. Inițial a vrut să mă ajute, căci a citit Nordul și-a decis să-l traducă integral, chiar dacă atunci n-aveam editor. M-a impresionat nespus gestul acesta față de-o biată carte de-a mea.

Și-am știut cît de norocoasă sînt cînd am început să corespondez cu Eva și-am descoperit în mesajele ei multă poezie și multă expresivitate. Nu m-a mirat că în timp a scris ea însăși literatură, printre altele este autoarea unei cărți care-ar trebui tradusă și la noi în care vorbește despre experiența ei de voluntar de sprijin în Berlin pentru un grup rroma de origine română. Altă poveste e cu Lora Nenkovska, pe care-am întîlnit-o mai întîi invitată în grupul de tineri traducători de la Mogoșoaia, apoi pe la felurite evenimente culturale. Vara în care-a tradus ea Autoimun e pentru mine „vara Lora“, căci am corespondat mult de tot pe fiecare detaliu al textului. O poveste tare frumoasă este cu Ivan Stankov, scriitorul bulgar publicat și la noi cu o carte minunată, Amintiri despre apă, care mi-a scris cel mai emoționant mesaj posibil după ce-a terminat de tradus Pelinul negru în bulgară. Am colaborat și cu alți traducători, în ultima vreme mă impresionează profesionalismul Elenei Borras, care pare o prelungire a literaturii noastre-n lumea hispanică. De-a lungul timpului i-am întîlnit pe mai toți cei care ne reprezintă atît de superlativ în lume, de la Bruno Mazzoni la Steinar Lone, Jan Willem Bos, Gerhardt Csejka, Ernest Wichner, Laure Hinckel, Gabriella Koszta, Marian Ochoa de Eribe, Georg Aescht, Nicolas Cavaillès, Jan Cornelius sau Joanna Kornas. Și, oricît de patetic ar suna, le-am fost sincer recunoscătoare. Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci. 

Ioana Nicolaie este scriitoare.

Foto: baraa_kell, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.