Familia creştină în lumina tradiţiei ortodoxe

Daniel BENGA
Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Familia creştină în lumina tradiţiei ortodoxe jpeg

Pentru creștinism, omul este cununa creației, fără existența sa nimic din cele create neavînd rost. Însă nu este vorba doar despre om în general, ci despre omul identificat ca bărbat și femeie. Dumnezeu a săvîrșit o taină extraordinară prin crearea lui Adam și a Evei în rai, binecuvîntînd „familia paradiziacă“, poruncindu-le să crească, să se înmulţească şi să umple pămîntul (Facere 1, 27-28). Astfel, creat de Dumnezeu după chipul său, omul avea un destin teocentric, acela de a rămîne în comuniune deplină cu Creatorul său. Nici un sistem de gîndire umană nu îi acordă omului demnitatea și valoarea pe care i-o acordă credința creștină, anume de a purta în sine „chipul lui Dumnezeu“. Altfel spus, la fiecare naștere a unui om pe pămînt, Dumnezeu își imprimă încă o dată chipul Său în lume. Destinul uman, din punct de vedere creștin, este acela de a atinge asemănarea cu Dumnezeu, în bine, în iubire, în bunătate, în libertate etc.

Această viziune originar iudaică asupra omului și asupra familiei a fost preluată și înălțată în creștinism. Asemănînd unirea dintre bărbat și femeie cu unirea dintre Hristos și Biserică, una din cele mai mari taine ale istoriei mîntuirii, Sfîntul Apostol Pavel numeşte însoţirea acestora „taină mare“ (Efeseni 5, 32). Așa cum Hristos conduce Biserica spre mîntuire, tot la fel destinul familiei creștine este sfințenia vieții soților. Creștinismul cunoaște două căi de asumare a vieții binecuvîntate de Dumnezeu: familia și monahismul. Marele teolog rus Paul Evdokimov spunea că „sfinţenia monahală şi sfinţenia conjugală sînt cei doi versanţi ai Taborului; culmea şi a unuia şi a celuilalt este Duhul Sfînt. Cei ce ating vîrful prin una sau prin alta dintre cele două căi intră în «odihna lui Dumnezeu, în bucuria Domnului»“. (Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia iubirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ed. Christiana, Bucureşti, 1994, p. 94) Așadar, ne căsătorim ca să ne mîntuim. Iubirea mirilor, binecuvîntată în cadrul Tainei Cununiei, trebuie să sporească și să crească, să devină o flacără vie arzătoare.

Spuneam mai sus că arhetipul spiritual al căsniciei este relaţia dintre Hristos şi Biserică. Bărbatul devine cap al soţiei şi al familiei nu în virtutea puterii sale fizice sau intelectuale, ci prin faptul că se smereşte, se jertfeşte şi este gata să-şi dăruiască viaţa pentru soţia și familia sa, precum Hristos și-a dat o pentru Biserică. Văzînd această jertfă, soţia trăieşte cu acea teamă sfîntă de a nu-l supăra pe soțul care o iubeşte atît de mult, fiind astfel chemată la aceeaşi jertfă şi smerenie la care este chemată Biserica de către Hristos. Aceasta este taina familiei creştine. Atunci cînd în centrul familiei este prezent Dumnezeu și iubirea Sa, aceasta devine un organism în care pulsează veşnicia.

Destinul familiei în tradiția ortodoxă este marcat de conținutul slujbei cununiei, care are, între altele, în centrul său punerea inelelor în mîini, unirea mîinilor mirilor, precum și așezarea și luarea cununiilor de pe capetele acestora. Aşezarea cununiilor este pregustarea unui act eshatologic. Aşa cum martirii şi asceţii au primit cununile victoriei la sfîrşitul vieţii trăite pentru Hristos, tot aşa celor doi miri le este promisă cununa victoriei din partea lui Dumnezeu: „Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dînşii“. De aceea, la sfîrşitul slujbei se iau cununiile, care le au fost doar promise, ele fiind încredinţate lui Dumnezeu: „Primeşte cununile lor în împărăţia Ta, păzindu-i curaţi, fără prihană şi neasupriţi în vecii vecilor“.

Această rugăciune rostită de preot spre finalul slujbei nu arată terminarea luptei, ci abia începutul ei. Această strădanie pentru o viață sfîntă, în iubire, adevăr, înțelegere și credință, este dusă de soț și soție împreună cu Hristos. Altfel spus, în actul căsătoriei, cei doi miri pornesc în călătoria comună a unei vieţi de asceză, de sfinţenie şi de ascultare, pentru a primi în cele din urmă cununa biruinţei din partea lui Hristos. Acest drum spiritual marcat de căderi și ridicări, de însoțirea îngerilor, dar și de invidia diavolilor, este reprezentat foarte frumos în pictura mînăstirilor din Bucovina sub forma celebrei Scări a raiului, în capătul căreia așteaptă Hristos cu cununa pregătită. Însă o primește doar cel care urcă pînă la capăt, cel care nu a încetat să adauge iubire peste iubire, osteneală peste osteneală, dorință peste dorință, bunătate peste bunătate, har peste har.

Familia creștină se loveşte însă de realitatea experienţei practice a umanităţii căzute şi nu poate trăi deplin, din felurite motive, înălțimea acestei chemări. Cel mai mare dușman al familiei creștine este egoismul personal, dublat de nesinceritatea și orgoliul soților, care sînt cauzele destrămării multor căsnicii. Mîntuitorul Hristos, care în Cana Galileii a preschimbat apa în vin, poate însă schimba orice criză familială într-o speranţă nouă, poate aduce bucurie acolo unde ameninţă lipsurile şi tristeţea, poate aduce lumină acolo unde este întuneric. 

Daniel Benga este profesor de istoria bisericii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și preot la Biserica „Sfîntul Ștefan – Cuibul cu Barză“ din Capitală.

Foto: R. August, Flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.