„Fake mambo is better than no mambo“ - cum şi unde cauţi conţinut de valoare

Mircea DRĂGOI
Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
„Fake mambo is better than no mambo“   cum şi unde cauţi conţinut de valoare jpeg

Ies uneori seara şi mă plimb pe promenada care se întinde de-a lungul albiei pîrîului Poklos, o alee lungă, acoperită de tei şi punctată de bănci pe care stau adolescenţi cu feţele luminate de ecrane. Fiind întuneric, feţele plutesc, aleea pare o pistă de aterizare cu balize care se pierd în perspectivă. Mă întreb mereu la ce se uită feţele: ştiu că nu se omoară după Facebook, că tolerează Instagram şi că se adună roi pe Whatsapp – doar am copii adolescenţi… În căştile mele se derulează acum un

emis de KCRW, un post digital care emite din sudul Californiei. M-am abonat mai demult la emisiunile KCRW (le spune

) de tip Guest DJ, în care invitatul vorbeşte despre preferinţele sale muzicale. Ascultînd emisiunea fac ceea ce îmi place să numesc polenizare

Culeg bucăţi de informaţie din

şi descarc imediat melodii de pe iTunes, librăria digitală de la Apple. Sau caut nume de artişti pe Internet, le ascult muzica pe YouTube sau Spotify, apoi o cumpăr. Aşa am ajuns, desigur, posesorul unei colecţii eclectice: găseşti pe telefonul meu Taraful Haiducilor, soundtrack-ul de la

The National, Benjamin Clementine, Grigore Leşe, Sigur Rós, Joe Strummer sau Robin Foster. Ultimii doi, grăunţe de polen din filme:

şi

Citesc mult pe iPad, de obicei informaţie publicată în agregatoare de conţinut cum e Zite. O consecinţă imediată este că descarc după aceea cărţi electronice de la Amazon sau aplicaţii din Appstore. Polenizarea porneşte aleator, pe diverse canale şi dispozitive, şi te aruncă, în funcţie de împrejurări, pe altele. Ca deunăzi, cînd am salvat pe telefon un link Facebook spre un articol cu cartea lui Yuval Harari,

Recenzia citită pe laptop, pe site-ul

m-a convins să cumpăr şi să descarc cartea pe iPad, dar am ajuns să o citesc pe Kindle, care e mai portabil. Mediul nu mai contează, conţinutul ajunge în Cloud-ul personal şi te urmăreşte pe orice dispozitiv. Printr-un patent numit de cei de la Apple

, dacă mi-am pornit un

de muzică iTunes Radio pe telefon, la jogging, cînd ajung acasă îl voi putea relansa pe AppleTV exact de unde l-am întrerupt.

Suportul media devine invizibil, informaţie avem în exces, aşa că una din întrebările care plutesc azi în aer este cum găseşti uşor conţinut de valoare. Cum să cîştigi timp, să filtrezi, să mergi ţintit, repetat spre sursa bogată în informaţie, fără să dai în rutină. Altfel spus, cum să polenizezi cu succes. Sursa tradiţională de informaţie rămîne jurnalismul profesionist – care atunci cînd nu e protejat de

, ajunge text filtrat şi concentrat în aplicaţii ca Longform, Instapaper sau voce ornată cu muzică în

-uri fenomenale ca acelea de la This American Life sau Radiolab. De ceva timp, reţelele dedicate scrisului încep să pompeze şi ele conţinut pe ecranele cititorilor, cel mai la îndemînă exemplu fiind platforma de blogging Medium.com. Medium a pornit simplu, ca un cocon care servea, protectiv, unui singur scop: a scrie. Pas cu pas, site-ul şi-a format baza fidelă de scriitori şi, evident, cititori. Forma îngrijită, curată, a interfeţei lasă cititorul să se concentreze doar pe parcurgerea textului, iar cochilia, iniţial goală sau diluată, începe să prindă acum substanţă. Articolele cel mai bine scrise sînt încă selectate de către editorii Medium, ajungînd pe canalul favorizat Staff Picks, dar adevărata putere a platformei stă în recentele îmbunătăţiri: evidenţiatoare, semne de carte, comentarii, toate adăugate de către cititori şi aducînd la lumină, organic, poveştile bine scrise.

Mulţi strîmbă din nas şi pun etichete cînd aud de

şi de strădania curentului de a genera conţinut relevant. Dar cînd scrisul copt în sfera

-ului vine validat de puterea de selecţie a reţelei sociale, lucrurile devin interesante şi denumirea de origine controlată e mai puţin relevantă. În

-ul KCRW, actorul Matt Dillon povesteşte cu umor cum a descoperit mai demult, în New York, o melodie, „Speak Up Mambo“, interpretată de Al Castellano, şi despre cum melodia stîrneşte şi acum proteste printre prietenii lui afro-cubanezi sau portoricani, amatori de muzică cubaneză autentică. Dillon îl citează pe Robert Farris Thompson, profesor la Yale, care şi-a dedicat cariera studiului artei afro-cubaneze: „Fake mambo is better than no mambo“.

În zona filmului, viitorul apropiat aparţine, previzibil, difuzării (

-ului) pe dispozitivele din living (David Lynch deplîngea vehement fenomenul acum cîţiva ani, într-o campanie de promovare a sălilor de cinematograf). Filmele pe care le vedem acum pe televizorul conectat la Internet curg închiriate la preţuri modice de pe acelaşi omnipotent iTunes, care are o colecţie tot mai mare de celuloid digitalizat. Găseşti în trei paşi colecţia de filme de autor Criterion, trilogia lui Kieslowski, comedii negre daneze sau filme de Tribeca, dincolo de pojghiţa de inevitabile

-e hollywoodiene. Sistemul de ierarhizare, bazat acum majoritar pe critica Rotten Tomatoes, va putea folosi puterea amplificată a reţelei. Prin comentarii, prin recomandări, prin recenzii.

Ca tendinţă, publicul educat digital preia, comunicînd prin platformele mari ca Facebook, Medium, Instagram sau Twitter, controlul editorial şi curatorial asupra surselor de informare, o piaţă deservită pînă nu demult de către marile trusturi media şi de către blogger-ii independenţi, cei care îţi serveau în farfurie porţia zilnică de informaţie, în toate formele şi subformele ei. Interconectarea (am evitat voit expresia reţea de socializare) ne ajută să explorăm cu sens.

Ce ne poate rezerva viitorul în zona canalelor de conţinut? La cît de mult a accelerat motoarele Silicon Valley, cine se poate hazarda să spună ce, cum şi cît vom citi, asculta, viziona, absorbi? Tehnologia îşi îndeplineşte, tot mai des şi mai bine, rolul de a facilita accesul la conţinut. O zonă interesantă este realitatea virtuală, unde dispozitive ca Oculus Rift abia aşteaptă să te scoată din living pentru o vizită cît se poate de realist orchestrată în Budapest Grand Hotel sau în alb-negrul filmelor lui Jarmusch. Sau să te ducă la tîrguri virtuale de carte… electronică.

Se mai vorbeşte mult acum de inteligenţa artificială şi de cît de mult a evoluat tehnologia în zona aceasta, aşa că de ce nu ne-am aştepta la un prim bestseller scris de un soft? Sau la conversaţii critice purtate în siajul unei cărţi, în care interlocutorul, un robot, va putea arunca, cu neaşteptată vervă, remarci pertinente despre conţinut.

Am două veşti bune pe final. Prima este că vom avea din ce în ce mai mult timp – se vehiculează ideea că o a doua revoluţie industrială, ajutată de Internet şi de inteligenţă, ne va elibera tot mai mult – şi că ne antrenăm minţile de pe acum ca să umplem acel timp cu conţinut. Să devenim mai buni în a ne forma bagajul de cunoştinţe şi în a-l transmite celorlalţi. A doua veste bună e că banala alee de pe Poklos e semnul că minţile tinere de acolo vor învăţa să asculte şi să le placă mambo, chiar dacă melodia nu e autentică.  

Mircea Drăgoi este ilustrator şi designer în cadrul Lateral România.

Foto: J. Keith, wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.