Fabula unei dileme

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Tehnodrom 2013 jpeg

Greierele are presă proastă, cu toate că el însuși e mai aproape de oamenii din presă, literatură și arte decît de furnicuțele de la uzină. Acest lucru mărunt ar trebui să ne dea de gîndit: dacă noi, greierii umanității, așa cum au fost și La Fontaine și Topîrceanu, ne prezentăm și promovăm astfel, cum să nu fim ponegriți și arătați cu degetul inchizitorial care mută canalul pe Furnicar TV? La Furnicar TV se dau direcții, se construiesc planuri, se aplică proceduri, se muncește, se face capitalul și se disciplinează animalul etc., pe cînd greierele e singur și hai-hui, dar niciodată doar pentru el însuși – „zi şi noapte am cîntat / pentru mine, pentru toți“ –, niciodată înregimentat cu adevărat și niciodată orientat către rezultat. E o rușine pentru natură și economie, cu toate acestea greierele reapare an de an, mai zglobiu și mai vocal. Iar burgheza furnică, cea care deține și mass-media și social media, îl atacă și-l face de rușine mai abitir ca-n alți ani, cu speranța că elementul nesănătos, nenatural și antieconomic va fi extirpat, ca orice parazit.

Dar nu numai arta, ci și știința este de partea greierului. În 2015, un studiu publicat de o venerabilă revistă de studiu al insectelor, Insectes Sociaux, ajungea la concluzia că în natură, nu numai în laborator, în coloniile de furnici există „high levels of inactivity“ – pe limba noastră, că se freacă mult menta. Important e să fii în colonie, încolonat, apoi mai vedem cum fentăm munca. Și poate că nici nu trebuie să fie toate furnicile cooperante pentru binele social comun, adică supraviețuirea și reproducerea coloniei, în cazul lor. Cu toate acestea, credința populară mistificată prin literatură și canonul școlar e mai tare decît cercetarea naturii: greierele rămîne un pierde-vară.

Sînt două moduri de viață care greu se pot compatibiliza. Pentru a acumula ai nevoie de răbdare, de ceea ce, simplificat, am numi „o etică protestantă“, dar și de condițiile acumulării: să ai relații, rețea sau comunitate. Ceea ce furnica are din plin, încît nici nu mai trebuie să gîndească cu mintea ei, merge cu ceilalți. Greierele nu are mai nimic, doar multă inspirație și chef de viață, și este obligat să meargă la un membru al furnicarului într-un mod înjositor. Situația aceasta e clasică pentru viața celor care se preocupă, prin contemplare, cîntec și mișcare, de problemele spiritului, nu de cele ale șpaisului și esofagului. Greierii ajung să se împrumute la bancă de nevoie sau să-și facă ONG-uri, iar uneori, ca‑n Franța, reușesc să propună legi ale celor cu meserii intermitente (dar aceasta e o excepție). Cît de liberi sînt greierii în aceste condiții ale vieții sociale? Cum să nu se radicalizeze? Cum să nu pice în precar? Cu toate acestea, greierele e singurul care „a cîntat pentru toți“. Tristețea de a fi la mîna unei furnici care slujește Furnicarul… Și o face fără emoție, mecanic, inclusiv inactivitatea ei e lipsită de farmec. Greierele cîntă, furnica, am văzut, mai freacă și menta. Cine este cel mai inactiv, cine e cel fără contribuție socială?

O etică a furnicilor se potrivește sistemelor totalitare sau acelora care pun în centrul lor obsesia pentru realizare, pentru autorealizare prin muncă sau, de ce nu, șmecherie (vezi apetența pentru inactivitate). Este o etică profund convenabilă celor care exercită controlul, dar și celor care vor să fim cît mai implicați în producția de mărfuri, fie ele și digitale. Nu e cu putință o furnică fără furnicar, fără comandamente superioare și fără scopuri întotdeauna înalte, dar mult prea puțin personale. Dar ele sînt aici să stăpînească pămîntul și să‑l stîrpească psihologic pe scripcarul de serviciu, prin reducerea demnității greierești, și fizic, prin neacordarea ajutorului (care e chiar schema de supraviețuire furnicească în interiorul coloniei) necesar peste iarnă.

Problema de fond e că o etică greierească nu poate duce la coeziune socială și mecanisme de colaborare socială. Chiar dacă greierele se dăruiește publicului său, oferă totul pentru nimic, nu poate trece dincolo de limitările biologiei sale. În primul rînd, femelele nu cîntă, ceea ce face de la început o astfel de societate cel puțin non-egalitară. Cîntecul e unul de seducție sau de conflict – iar între aceste extreme se întinde vara și nimic altceva. Agresivitatea unui greier, fie că e prins în jocul seducției sau în cel al luptei pentru supremație, este obiect de studiu în etologie, tocmai fiind atît de vizibilă și ușor de observat. Cam la fel de ușor cum se observă orgoliile între creatori, artiști, inovatori și alții care, după cum zicea un poet uitat, Florin Mugur, „se vor întoarce-n vara genială“.

Constantin Vică este lector la Facultatea de Filozofie a Universității București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.