Fabrica de cititori

Marius LAZĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Fabrica de cititori jpeg

Încet, trece şi recesiunea, iar piaţa cărţii pare să se întremeze, chiar dacă probabil va mai dura pînă să atingă nivelul din 2008, toamna. Producţia editorială va trece probabil peste criză. O putem numi „criza mică“, fiindcă a depins de condiţii economice mai curînd exterioare acestui sector: producţia editorială a scăzut la cota de avarie fiindcă în general a scăzut puterea de cumpărare a consumatorului, care a tăiat masiv în ultimii ani din bugetul familiei destinat bunurilor de folosinţă îndelungată, vacanţelor, distracţiilor şi cărţii. (Pentru multă lume, iată, cartea nu este un produs de necesitate, ci unul mai curînd de divertisment.) La fel, criza imobiliară a generat costuri sporite pentru retaileri şi difuzori. Dar acestea vor trece.  Prea curînd nu vom ieşi însă din „criza mare“, care este structurală, de durată şi se accentuează constant de vreo 15 ani.  

Cei cărora le sînt familiari indicatorii oficiali, privind producţia de carte, publicaţi de Institutul Naţional de Statistică ştiu deja că, din 1990 încoace, numărul de titluri editate a continuat să crească pînă în 2008, dar că numărul total de exemplare tipărite a scăzut în aceeaşi măsură. S-au editat, prin urmare, titluri mai multe, dar în tiraje din ce în ce mai mici. În ultimii patru-cinci ani, titlurile înregistrate în Depozitul Legal se tipăreau în medie în cam 700 de exemplare – o valoare despre care orice editor ştie că se situează sub limita rentabilităţii. Iar dacă mai ţinem cont că, în România postsocialistă, numărul de volume editate pe locuitor a scăzut de la aproximativ 4,5 exemplare, cîte se produceau în 1978, la 0,3 în 2008, ne dăm seama că, în ciuda diversităţii ofertei, care satisface din ce în ce mai bine segmentul cumpărătorilor fideli, cartea ajunge, în realitate, la tot mai puţini consumatori. Trendul este prin urmare unul constant descendent  şi sugerează o cădere implacabilă în subdezvoltare.  

Prăbuşirea sistemului etatizat de difuzare a cărţii, alături de deficienţele inerente create de practicile de monopol asupra distribuţiei cărţii (şi care finalmente îi încarcă insuportabil preţul final) au făcut acest produs cvasi-inaccesibil zonelor din afara oraşelor mari sau clienţilor cu venituri modeste. Nu vreau să spun că vina aparţine exclusiv retailer-ilor sau editorilor. Dar investiţiile încă precare şi oroarea de risc care alimentează o piaţă bazată pe ajustarea producţiei la posibilităţile de achiziţie mai curînd decît la cerere – creează o logică economică prin care întreprinderea editorială devine dependentă de consumatorul motivat, în timp ce-l neglijează pe cel mai timid sau doar în formare. Ea continuă să predice „convertiţilor“, alungîndu-i dispreţuitor deopotrivă pe „novici“ şi pe „necredincioşi“ şi fuge după cumpărător, dar îl uită pe cititor. Urmează exclusiv logica capitalului, ignorînd proiectul de societate pe care îl aduc cu sine implicit cartea şi lectura, proiect care, şi el, ar putea fi generator de profit.  

Fiindcă adevărata soluţie de redresare aici rezidă: în lectură. Subvenţionarea cititorului printr-o politică naţională a cărţii şi a lecturii s-ar putea dovedi mai importantă decît programele de sprijinire a culturii scrise prin finanţarea unor titluri considerate necesare, dar mai puţin rentabile, aşa cum sînt propuse de edituri. Este vorba de găsirea unor soluţii care să spargă cercul vicios al inaccesibilităţii cărţii şi care pot merge de la stimularea achiziţiilor din bibliotecile publice pînă la elaborarea de politici educaţionale şi culturale, centrate nu atît pe producător cît pe cititor. Asta ar putea conduce simultan la creşterea tirajelor, diminuarea preţurilor de cost şi implicit creşterea numărului de cumpărători.  

Cartea este, de la an la an, din ce în ce mai greu de procurat de către cititorul instruit, dar cu venituri mici. Nu au rost comparaţiile cu preţurile cărţilor din alte ţări (pe care, de multe ori, cartea din librăriile româneşti le ajunge din urmă), ci mai curînd comparaţiile cu partea din venitul net al unui cetăţean obişnuit alocat unei cărţi. Aici cred că publicul românesc este net defavorizat – iar faptul că în aceste condiţii continuă să mai dea banii pe cărţi este un semnal extrem de încurajator. De fapt, ultima anchetă a CCCDC ne arată că românii preţuiesc mult educaţia livrescă şi cartea ca mijloc de ascensiune socială, chiar şi atunci cînd nu citesc. Cultura scrisă şi oamenii instruiţi se bucură în continuare de un prestigiu cel puţin formal, chiar dacă românilor le place să stea mai mult la televizor. Chiar de circumstanţă, sau chiar venind dintr-un imbold conformist, precum încrederea în biserică sau armată, încrederea în rostul social al instruirii livreşti şi în succesul în carieră, pe care îl favorizează cititul, este remarcabilă. Şi cu toată critica generalizată pe care o întîmpină sistemul de învăţămînt, puternic devalorizat de discursul public, goana după diplome nu încetează.    

Dar mai e un aspect – de data aceasta mai subtil: lectura este, la rîndul ei, un fenomen multiplu determinat: ea variază în funcţie de nivelul de educaţie, de zona de rezidenţă, de apartenenţă socială. În acelaşi timp, ea depinde şi de politicile familiale de investiţie în educaţie. A-i spune sau a-i citi seara copilului poveşti este nu numai un mod de a-l distra sau a-l adormi, ci totodată un mod de a-l forma anticipat pentru lectură. Cercetarea CCCDC din acest an arată că între cititul poveştilor de către părinţi în copilărie şi cariera de cititor de la vîrsta adultă există o puternică corelaţie – tot aşa cum există corelaţii la fel de semnificative cu uşurinţa asimilării lecturilor obligatorii de mai tîrziu, din şcoală, cu plăcerea de a parcurge lecturi înafara programei sau cu succesul şcolar. Pe de altă parte, cititul poveştilor de către părinţi, mai mult decît spusul lor, este el însuşi condiţionat de nivelul de educaţie al părintelui şi de apartenenţa socială: cu cît ocupaţia acestuia e mai dependentă de un proces mai îndelungat de şcolarizare, cu atît este el mai preocupat de investiţia în educaţie pentru propriii copii – şi atunci începe prin a le citi poveşti.  Educaţia pentru lectură este asumată astfel drept condiţie cvasiobligatorie de apartenenţă la clasele mijlocii – iar lectura, ca tip de consum, este şi un marcator social. Aşa se face, de pildă, că aversiunea intelectualistă faţă de necititori este, implicit, una prin care excluderea socială se exprimă în dublu sens, în termeni culturali: ea vizează, în jos, pe cei cărora accesul la educaţie le este mai curînd blocat, iar în sus, pe noii îmbogăţiţi, a căror „parvenire“, nefiind bazată pe acumularea de capital cultural, justificată meritocratic, e privită drept ilegitimă.   

Aceasta înseamnă că „fabrica de cititori“ este de fapt un epifenomen al „fabricii“ de poziţii sociale. Ea pune la lucru nu numai un capital economic, ci şi unul cultural, mecanisme de reproducţie culturală care le urmează pe cele ale reproducţiei sociale. Lectura, familia, educaţia publică şi diferenţierea socială fac, împreună cu principiile de justiţie socială dintr-o colectivitate, un tot. Avem cu toţii nevoie de cititori ca să ne scoată din criza profundă a cărţii. Dar un proiect de „fabrică de cititori“ este, implicit, şi un proiect de societate care, din păcate, se mai lasă aşteptat.  

Marius Lazăr este sociolog, cadru didactic la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.