În lumea complicată de azi, se discută uneori despre religii/credințe în termeni de conflict ori contradicție. Vocea credinței mai are forța de a transmite un mesaj pozitiv?

Deformarea tabloidă a gîndirii noastre curente ne împinge spre selectarea știrilor de conflict: ciocniri, violențe, terorism. Asta în vreme ce toate religiile vii (monoteiste sau nu) au „la activ“ nu doar mesaje pozitive (de pace, dialog, reconciliere), ci și fapte bune cu duiumul. Însă cine să facă o „știre“ din acțiunea ordinelor misionare catolice în Africa Subsahariană, despre acțiunile educative sau despre rețelele de solidaritate cu cei vulnerabili, de la copii orfani și vîrstnici, pînă la refugiați de toate originile? Totul se filtrează prin media ca și cum ce e bun rămîne subînțeles și ignorat, așa cum tot ce ține de extremism, fanatism, derapaj și patologie trebuie magnifiat prin lupa generalizărilor acuzatoare. Există încă martiri, filantropi, erudiți, oameni „de teren“, dar de ce i-ar mai lua în seamă un aparat mediatic obsedat de rating? Văd în asta și o continuare a luptei culturale din interiorul civilizației occidentale, care nu a depășit (cu excepția primilor ani postbelici) opoziția dintre laicitate și comunitatea religioasă, dintre secularizare și patrimoniu, dintre libertate și toleranță. Tragem foloasele, dar și ponoasele relativismului etic în care ne a instalat postmodernitatea. Din păcate, asistăm la radicalizarea tuturor împotriva tututor. Parcă am regresat în lumea de care Hobbes și alți precursori ai Iluminismului sperau să ne elibereze. Din cîte putem observa, religiile nu dispar. Riscă doar să capete trăsături și porniri integriste, tocmai pentru că nu-și găsesc locul firesc în mainstream-ul social: a le exila înseamnă a le împinge, împreună cu noi, spre un dezastru colectiv. Evident că nimeni nu-și dorește asta…

Festivalul Dilema veche 2016 aduce laolaltă înalți reprezentanți ai mai multor culte, într-o discuție liberă, pe care o veți modera. Cum priviți această întîlnire, ce așteptări aveți?

Am acceptat cu plăcere invitația de a modera o asemenea discuție, tocmai pentru că a devenit rară, deși rămîne oricînd necesară. Mai ales azi, cînd parcă se simte o și mai mare dezorientare în societatea noastră. Știm aproape totul, însă nu mai înțelegem aproape nimic. Ideea unei dezbateri interreligioase, la Alba Iulia, mi se pare de aceea potrivită contextului nostru confuz: sper să mai lămurim cîte ceva! Măcar pentru publicul Dilemei vechi, obișnuit cu moderația și buna dispoziție a inteligenței lucide. Am cunoscut în cariera mea diplomatică nu doar lideri politici, ci și personalități spirituale, cu sau fără „funcții“ în ierarhiile diverselor religii: nu mă tem de ei, oameni școliți și adesea chiar rafinați, ci de nerăbdarea „publicului“, care s-a obișnuit să simplifice, să „zapeze“ și să se miște printre subiecte eclectice, legate doar prin Internet. Oricum, am început deja să-mi schițez scenariul acestui dialog și trag nădejde că el le va fi util celor care vor participa – de ce nu direct? – la consumarea lui. Ne vedem la Alba Carolina?

Foto: A. Ivan