Eu sînt mic, tu fă-mă mare!

Andreea PLEŞOIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Eu sînt mic, tu fă mă mare! jpeg

Cred că cea mai halucinantă creștere este cea a noului născut. De la ființa complet neajutorată, atît de fragilă și de lipsită de orice fel de abilitate pentru a se putea descurca în lumea asta mare (nu vorbește, nu vede clar, nu merge, e complet dependent de ceilalți), într-un an, maximum doi, avem în fața ochilor o ființă pe picioarele ei, care spune – stîlcit, e adevărat – ce vrea sau ce nu vrea, se deplasează, strică diferite chestii prin casă (o victorie!). Pînă ajunge cineva atît de mic să pară un mini-adult atît de simpatic e nevoie de puțin timp, dar de o uriașă prezență umană, de obicei a mamei. Nu știu cum vede lumea un copil foarte mic, nu-mi mai amintesc cît de îngrozitoare era, cum îi percepeam pe giganții din jur și ce înțelegeam din ceea ce mi se întîmpla sau din ceea ce voiau să îmi transmită. Poate că primul alfabet au fost mirosul mamei, glasurile cu tonalități diferite ale celor din jur, mîngîierile lor, adică o afecțiune imensă. Așa că am crescut puțin mai mare. Și m-am simțit la un moment dat chiar stăpînă pe puțin din viața mea. Și totuși  exista ceva în  lumea adultă seducător, dezirabil. Ei erau tineri, frumoși și veseli și voiam să fiu ca ei. Mare.

Poate că am făcut ca Alice, cea din Țara Minunilor, m-am plictisit de joaca cu sora mea și de citit cărți fără poze și fără dialoguri, și m-am luat după un Iepuraș Alb foarte ocupat, ca orice adult care are multă treabă, și m-am luat după el pînă am căzut într-un tunel și am ajuns într-un loc nou, unde am găsit pe o măsuță de cleștar o cheie mititică spre o lume seducătoare, spre o grădină cum nu mai văzusem alta mai frumoasă. Dar ce să fac? Nu aveam dimensiunea potrivită: așa că am băut din sticlele pe care scria „Bea‑mă“, am mîncat minunatele ciocolate pe care scria „Mănîncă-mă“, pînă am ajuns la dimensiunile la care nu mai aveam ce căuta în universul mult dorit. Le-am eliminat și am căutat alte formule: cărți, filme, stranietăți, alegeri ciudate. Din nou ușa s-a dovedit neprietenoasă. Eram prea mică pentru un asemenea Olimp. Și așa, cu ciocolată, țigări, ritualuri de inițiere diferite, am reușit totuși să ajung în paradisul adulților care joacă crichet (că nu au de ales) după reguli clare, a căror încălcare se pedepsește cu tăierea capului. Pentru că așa dictează Regina de Cupă. Și cine vrea să fie exclus, cu capul pe umeri sau decapitat, de la curtea acestei Regine?

Poate că tot ca Alice-cea-din-Țara-Minunilor le-am strigat adulților că nu sînt decît niște mizerabile cărți de joc într-un joc stupid și m-am simțit liberă. Dar cît de liber poți să fii cînd te așteaptă la foarte scurt timp, după ce treci de pasajul Adolescent – Foarte Tînăr, același joc al dimensiunilor? În care trebuie să devii vizibil cu orice preț, pentru că mititeii sînt condamnați, spune legenda, la dispariție. În care trebuie să devii mare, chiar dacă nu vrei.

În 2013, Stephen King publică un fel de continuare a celebrului său roman Shining. Spun un fel de pentru că îl au în comun doar pe Danny Torrance (în Shining copil, acum adult), strălucirea lui și băutura ca armă împotriva sinistrelor fantome care l-au chinuit în copilărie. Această armă pe care o consideră singura capabilă să îl apere îl aduce pe treapta cea mai de jos a demnității: fură, după o noapte de băutură și amuzament, ultimii bani ai unei femei singure care avea în creștere un copil. Și de la un boschetar o pătură. Simte cum demnitatea și stima de sine se micșorează pînă la anulare, dar continuă. Deși devine foarte mic, continuă. Continuă să bea, își pierde slujbele, străbate toată America în căutarea unui loc de muncă pînă ajunge într-un orășel care are ca atracție un parc de distracții de dimensiuni liliputane. Iar în parcul de distracții, elementul cel mai căutat este trenulețul liliputan în care se urcă adulții și se fotografiază amuzați și încîntați de dimensiunile uriașe conferite de contrastul cu micile vagoane. În fața acestei metafore plastice a liliputanei sale demnități, Dan Torrance pune capăt dependenței și vieții sale de pînă atunci. Ce formule găsim noi ca să ne gonflăm și să facem față solicitărilor de la Curtea adulților dirijată de capricioasa Regină de Inimă Roșie depinde de fantasmele propriului trecut și de imaginea despre dimensiunea ideală. Dacă avem noroc, găsim oglinda în care să se reflecte penibilul existenței noastre și  inadecvarea la ceea am fi putut și ar fi fost cazul să facem cu viața noastră și ce am realizat pînă la urmă. Dacă avem noroc, atingem acel prag de jos care să ne trezească și să ne deschidă un drum lung, antipatic și întunecat, dar regenerator, pe care va trebui să-l străbatem ca să ne recuperăm poziția corectă față de sine și față de ceilalți. Dar, mai întîi, va trebui să revenim la conștiința fragilității pe care am avut-o la începutul vieții noastre, să ne dorim să reînvățăm mersul drept pe propriile picioare și să ne bazăm pe ajutorul acelei prezențe abia perceptibile care ne va însoți pînă la capătul luminos. Înger, mamă, vocea prietenului, carnea înțeleaptă a propriilor experiențe. Nu știu cum se numește. Dar e acolo și ne așteaptă.

Andreea Pleșoianu este profesoară.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.