Etica în organizații

Mihaela CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Etica în organizații jpeg

De douăzeci şi ceva de ani încoace, ne-am obişnuit să auzim de tot felul de cazuri de corupţie şi disfuncţionalităţi ale sistemului public, de la învăţămînt şi sănătate la primării şi fotbal. Deja ultimul exemplu de la Spitalul de Arşi nu ne mai miră, e parte a normalităţii anormale cu care am învăţat să convieţuim. Se fac deal-uri între instituţii publice şi companii private, se „dau“ şi se „iau“ contracte pe bani grei cu statul. Ne-am desensibilizat inclusiv faţă de limbajul asociat corupţiei, nu mai tresărim cînd auzim de mită, termenii au devenit parte dintr-o limbă de lemn care nu mai trezeşte nici o emoţie. Mai e ceva de făcut?

Mă hazardez să răspund afirmativ şi să spun că (încă) nu e prea tîrziu să schimbăm ceva. Şi că, pe lîngă critici, există şi soluţii. Trebuie doar să avem curajul să le aplicăm. Unde? În organizaţii. Să ne imaginăm un manager de instituţie publică sau privată care vrea cu adevărat să schimbe lucrurile în ograda pe care o gospodăreşte. I-ar putea sancţiona prin tăieri de salarii sau chiar prin concediere pe angajaţii care calcă strîmb. Mărul stricat e îndepărtat din lădiţa cu mere bune. Se mai strică un măr, mai facem curat, mai punem un alt măr proaspăt în schimb. Incidente punctuale cer măsuri punctuale. Să ne imaginăm mai departe că managerul nostru de bună-credinţă constată că angajaţii calcă strîmb pentru că „toţi ceilalţi fac aşa“. Poate că lădiţa în sine e putredă şi de acolo prind mucegai şi merele.

Din anii ’80 încoace, cercetări empirice şi teoretice de etică organizaţională arată că mediul sau contextul organizaţional influenţează în mod direct comportamentul (i)moral al angajaţilor. Lădiţa de mere devine poate chiar mai relevantă decît merele individuale pentru a explica de ce angajaţii (nu) acţionează etic. Atunci cînd le sînt impuse, de exemplu, target-uri de performanţă exagerat de înalte (traduse în cifre de vînzări, număr de pacienţi trataţi, număr de ore facturabile etc.) în vederea unei promovări sau chiar pentru a-şi putea păstra locul de muncă, angajaţii vor avea tendinţa să folosească orice mijloace au la îndemînă ca să livreze rezultatele dorite de organizaţie. Specialiştii în etica organizaţională le spun astfel managerilor că trebuie să vadă pădurea dincolo de copaci, că măsurile centrate pe incidente individuale nu dau rezultate pe termen lung şi că e necesar să creeze un mediu etic, pentru a pretinde comportamente etice.

Pînă în prezent, nu dispunem de cercetări care să evidenţieze dacă şi cum integrează organizaţiile din România diverse calităţi morale în propria cultura organizaţională. Avem însă cercetări (puţine, dar să ne bucurăm că măcar există) despre modul în care sînt implementate diferite instrumente etice în structura organizaţională, iar acestea (vezi cercetările derulate de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată al Universităţii din Bucureşti, Transparency International sau Centrul de Resurse Juridice privind mecanismele şi instrumentele de instituţionalizare a eticii în România) ne spun, în linii mari, acelaşi lucru. Că organizaţiile din România nu ştiu sau nu vor să vadă pădurea de copaci. Se concentrează aproape exclusiv pe coduri de etică, dar nu se preocupă să le integreze într-un sistem de management al eticii, altfel spus – să implementeze şi să pună în relaţie mai multe instrumente de instituţionalizare a eticii. Codul de etică e un pas important, dar rămîne o acţiune punctuală, atîta timp cît managementul nu se preocupă să facă şi paşii următori pentru a putea vorbi de integritate organizaţională.

Un sistem de management al eticii ne ajută se vedem pădurea în ansamblu şi să o păstrăm curată. Instituţionalizarea normelor morale ar trebui, cel puţin în teorie, să pună în mişcare acele mecanisme care înlătură automat copacii putreziţi. Cu teoria, ca de obicei, stăm bine. Avem însă şi voinţa să o aplicăm?

Mihaela Constantinescu, dr. în filozofie, este cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti. Semnează, împreună cu Valentin Mureşan, lucrarea Instituţionalizarea eticii. Mecanisme şi instrumente (Editura Universităţii din Bucureşti, 2014) şi publică articole de specialitate în reviste prestigioase, printre care şi Journal of Business Ethics.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.