Est modus in rebus

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Est modus in rebus jpeg

Aprilie 1994. Mă aflu în Arizona, în orășelul-muzeu Tombstone („piatră de mormînt”), numit astfel în 1877 de către prospectorul Ed Schieffelin care, deși e sfătuit de un soldat să nu meargă pe niște înălțimi muntoase („Acolo sînt apașii și tot ce vei găsi va fi propriul mormînt!”), se duce, găsește argint și atrage mii de coloniști de tot felul – oameni de afaceri, speculanți, mineri, cowboys, avocați, pistolari, cuprinși de entuziasmul Gold Rush / Febra Aurului. Intru în Boot Hill Graveyard, cimitir-muzeu cu peste 200 de morminte în care zac mai ales outlaws („răufăcători”) – cei care au murit încălțați (de unde și numele). Crucile consemnează laconic: „necunoscut”, „doi chinezi”, „necunoscut găsit într-o mină abandonată”, „necunoscut linșat din confuzie” etc. Uneori, cîte un nume urmat de precizări macabre: „ucis”, „înjunghiat”, „omorît” „la o partidă de cărți”, „împușcat de” șerif/apași/un chinez ș.a.m.d.. Aflu că un anume George Johnson a fost „spînzurat din greșeală” în 1882 („el avea dreptate, noi nu, dar l-am pus în furci și asta e”), iar altcineva, John Heath, a fost luat pe sus din închisoare, în ziua de 22 februarie 1884, și spulberat de o gloată frenetică, din motive neprecizate.

Entuziasm, frenezie, nebunie colectivă – istoria umanității e plină de așa ceva, în toate epocile și pe toate continentele, în forme care parcurg toate gradele posibile, de la avîntul benign la crimă. Cuvîntul entuziasm, azi pozitiv, desemna în spațiul anglofon, cu cîteva sute de ani în urmă, trăsătura cuiva dominat de prea multă furie și zel religios. Cuvintele-sursă (latinescul enthusiasmus și grecescul enthousiasmos) însemnau să ai comportament influențat de un zeu. Formele de la care acestea sînt derivate,  deus și theos („zeu”),  provin dintr-o rădăcină comună proto-indo-europeană, *dhes-, care apare în alte cuvinte derivate, legate între ele prin sensuri care supraviețuiesc pînă în engleza contemporană: feast („sărbătoare”, „festin”), festival, fanatic. Din moment ce le avem și noi în română, înseamnă că provin din limba latină: fanaticus (inițial legat de fanum, „templu”, deci „care aparține unui templu”, apoi „nebun, inspirat de zei”) e înrudit cu festus, „festiv”. Rădăcina proto-indo-europeană *dhes-, în care, la trecerea în latina comună, /d/ a fost înlocuit cu /f/, se recunoaște mai ales în termeni religioși și ar putea fi o extensie de la *dhi-, „a gîndi”, „a contempla”, „a imagina” (inclusiv nuanțat: „cu zel, cu dorință excesivă”).

Un anglicism adoptat în prezent de toată planeta, fan, este pus de dicționare în legătură cu fanatic, ca o prescurtare a lui, dar și cu conotații diferite. Dacă fanaticul se întîlnește în mod tradițional în religie – cu corolarul politic –, fanul se manifestă în industria divertismentului – film, muzică, sport etc. Oxford English Dictionary (vol. 4, literele F și G) citează un text din 1862, în care cuvîntul fan ar fi apărut pentru prima dată, în Anglia, ca prescurtare jucăușă pentru the fanatics (nebunii) internați la celebrul palat-azil Bethlem/Bedlam din Londra. În schimb, H.L. Mencken, în a sa The American Language (1919), susține că termenul, cu sensul de „admirator înfocat, susținător”, a apărut în baseball-ul american pe la 1880. O altă sursă fixează originea în cuvîntul fancy, care ar fi fost un substantiv colectiv (the fancy) din engleza argotică a păturii sărace de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, cu sensul de „amatori maniaci ai boxului”, ulterior trecut (ca fance, fans, fan) în baseball și alte sporturi. Dar, indiferent de unde ar veni prescurtarea, sportul rămîne domeniul de localizare a originilor termenului, asupra căruia converg toate opiniile. În plus, unul dintre sensurile multiple ale lui fancy/fantsy/fantasy (și anume, cel de „dorință, capriciu”), de la jumătatea secolului al XV-lea, aduce, la rîndul său, centrul de greutate semantică în aceeași zonă: fanul este admiratorul fervent al unui star.

Fanul e însă benign, pe cînd fanaticul e malign. În 1901, G.B. Shaw inventa cuvîntul bardolatrie, pentru a se plînge, ușor invidios, de idolatria nejustificată a admiratorilor bardului Shakespeare. Construcții lexicale contemporane, precum  fangirl ori fanboy, sugerează preocupările, cumva obsesionale, ale unor inși pentru benzi desenate, jocuri pe calculator, SF, muzică etc. Ei copiază stilul vestimentar, tunsoarea, felul de a vorbi al solistului/solistei trupei X sau Y, cu care visează întîlniri și al cărui/cărei nume ori chip și-l tatuează pe corp. Totalitatea fanilor cuiva se cheamă fandom, aidoma totalității locuitorilor (cuprinși de entuziasm pentru regele lor) dintr-un regat (kingdom). Ei pot pune bazele unui fan club. Cînd granițele se șterg și admirația devine compulsie (cu posibile consecințe nefaste), atunci vorbim despre fanatism, care presupune profanare – situare în afara templului (fanum).

Așadar, fie că e vorba de religie, politică, divertisment, observăm că practicarea în exces a unei virtuți (fan) devine viciu (fanatic). Est modus in rebus.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.