Eşecul Europei?

Catherine Durandin
Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Eşecul Europei? jpeg

Din SUA lui Donald Trump, care proclamă „America first“ și promite să închidă granițele ridicînd ziduri și impunînd interdicții de intrare, pînă în Marea Britanie, trecînd prin Franța lui Fillon și a lui Le Pen, pînă în Ungaria, Polonia și, poate, în România, fără să uităm de Rusia și de patriotismul ei revanșard, pare că s-a cam sfîrșit cu iluziile democratice universaliste occidentale din 1989. Acum predomină introversiunea naționalismelor care exclud. Gata cu romantismul de secol XIX, al revoluțiilor pașoptiste, cînd mișcările naționaliste însoțeau o viziune eliberatoare de absolutisme și de imperii…

La originea acestor curente care încearcă să disimuleze teama de viitor făcînd apel la istoriile imaginare, pe care fiecare le vede eroice în lupta cu invazia celuilalt, sînt mai mulți factori. Pentru Europa e un eșec. Trebuie să constatăm asta la mai multe niveluri: nu există apărare comună – efectele s-au văzut în timpul războaielor din Iugoslavia, între 1991 și 1999 –, nu există o politică externă comună, nu există un acord cu privire la integrarea sau nu a Turciei, nu există o influență reală cu privire la războiul civil din Ucraina, nici o poziție comună reală în relația cu Moscova… Lista e lungă. În al doilea rînd, de la Varșovia, Budapesta sau Chișinău și, poate, de la București, percepția UE se înscrie într-un amalgam, e un soi de ecuație între globalismul capitalist și UE. Asta, în vreme ce popoarele, prin Parlamentul European, ar putea avea reprezentanți care să conteste politicile liberale și de austeritate. Dar e mai simplu să acuzi Bruxelles, ca entitate, decît să reflectezi asupra propriului vot și să te angajezi. E mai simplu și pentru politicienii cinici să mizeze pe resorturile fricii și pe aspirațiile unei sweet home naționale decît să explice contractul european și alegerea eurodeputaților.

Așa se face că Ungaria și Polonia s-au îndreptat către mișcări de dreapta, suveraniste: cu Orbán ales președinte, respectiv cu victoria dreptei eurosceptice la legislativele din octombrie 2015. Între Polonia și Ungaria, în ciuda unor dinamici, e imposibil să nu constați disparitățile regionale salariale. Pînă una-alta, efectele integrării europene au accentuat aceste diferențe. Rezultatul: în locul unei dezbateri și al unor întrebări despre procesul de integrare, despre utilizarea sau deturnarea fondurilor structurale etc., s a declanșat o luptă dezlănțuită împotriva dușmanului: imigranții și Bruxelles. Limbajul e simplist: ne-am săturat să ­luăm lecții de la Bruxelles (dar uită să spună că de-acolo vin finanțările), trebuie să ne apărăm pe noi înșine. Unde „noi înșine“ sînt, de fiecare dată, prezentați într-un registru tradiționalist care nu corespunde realităților sociologice, cum ar fi catolicismul în Polonia sau doliul etern de după Tratatul de la Trianon din Ungaria.

Evoluția României din ultimii ani – reperul ar putea fi situat în vara anului 2012 – este îngrijorătoare. Desigur, partidul naționalist brun-roșu care ne-a făcut să tremurăm la prezidențialele din 2000 nu mai e reprezentat în Parlament. Dar e posibil ca mulți dintre urmașii săi să se simtă confortabil în PSD. Să ne amintim: Victor Ponta, premierul care se confrunta cu președintele Băsescu, nu cumva a fost chemat la Bruxelles pentru a da explicații, pe 12 iulie 2012, după ce președintele fusese suspendat prin vot de Parlament și se confrunta cu un referendum de demitere? V. Ponta și aliatul său Crin Antonescu au denunțat atunci lobbyiștii străini etc., acuzîndu-i de campanie de dezinformare.

Astăzi, același ton e folosit de pre­șe­dintele PSD Dragnea, de premierul Grindeanu, obișnuiți, și ei, să pună la îndoială străinii, ONG-urile, pe Soros, atunci cînd agitația străzii se intensifică. Pentru acești politicieni, singurul refugiu e denunțarea unui complot, a mîinii străinului, în numele apărării su­ve­ra­nității naționale. Luarea de poziție a 84 de membri ai Academiei Române e alarmantă. Da, academicienii sînt în cea mai mare parte în vîrstă, dar sînt respectați, membrii vechi nu au fost puși la îndoială după decembrie 1989. În februarie 2017, ei lansează un apel care ar fi putut fi semnat de membrii Institutului de Teorie Militară, cei care produceau ideologia națională socialistă sub oblăduirea generalului-maior Ilie Ceaușescu, fratele lui Nicolae: ei denunță eroziunea identității, rescrierea tendențioasă a istoriei și fac apel la unitatea națională. În legătură cu această denunțare a scrierii istoriei e de notat prezența lui Dan Berindei, cel care, pe vremea lui Ceaușescu, era un purtător de cuvînt al ideologiei oficiale, în special cu privire la istoria milenară a statului dacic. Cît privește tema unității naționale, se pune problema relației cu minoritatea maghiară. În fine, apelul la intelectuali ne incită să ne amintim de iulie 1971, cînd Ceaușescu făcea ordine, invitîndu-i să lucreze în sprijinul socialului și naționalului…

PSD se face înțeles. De către alegătorii săi, de către cei care s-au abținut să voteze, în vreme ce sărăcia lor se adîncește, o sărăcie resimțită cu atît mai acut cu cît disparitățile sociale se accentuează. Conform analizelor Băncii Mondiale, 70% din români trăiesc sub pragul sărăciei.

Reacția nomenclaturilor de azi, pătrunse de mentalitatea comunistă care făcea distincția între ei, Puterea, și noi, poporul, la manifestațiile declanșate la sfîrșitul lunii ianuarie de o ordonanță ce ar fi putut frîna lupta anticorupție care-i amenința, se înscrie în două curente: pe de o parte, obișnuințele din trecutul de dinaintea lui 1989, cînd toate relele veneau din Vest, în special din SUA; apoi, mai este dezvoltarea temerilor contemporane cu privire la ac­tuala incapacitate a democrației liberale de a răspunde unei nevoi de justiție. Aceste temeri primare produc impasuri potențial sîngeroase în Europa.

Mai rămîne vreo licărire de spe­ran­ță? Luminița pîlpîie și e fragilă. E solidaritatea în a refuza orbirea naționalist-extremistă. Numeroși români își exprimă această speranță manifestînd împotriva cinismului și oportunismului unei părți substanțiale a clasei politice. Sînt patrioți, nu vor să emigreze, își înalță steagurile, dar lupta lor va fi grea: cum să respecți instituțiile existente și, în același timp, să te situezi în afara sistemului? Este reformabil sistemul? Ei au ales, ca un prim pas, să instaureze justiția pedepsind corupția și să creeze o patrie în care cetățenii să aibă „dreptul la dreptate“, așa cum apare într-un slogan al manifestațiilor.

traducere de Matei MARTIN

Catherine Durandin este istoric, profesoară la INALCO din Paris. Autoare a numeroase cărți despre istoria României. În curs de apariție: un volum despre experiența primelor călătorii și despre România lui Ceaușescu în perioada 1967-1989.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.