Ecografia compoziției contemporane sau Forumul Internațional al Compozitorilor

Dan DEDIU
Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Ecografia compoziției contemporane sau Forumul Internațional al Compozitorilor jpeg

La ce bun un Forum Internațional al Compozitorilor? Ce fac compozitorii? Stau la masă și scriu note, cum cinic spunea Stravinski. Singuratici, închiși într-o sferă numai a lor, precum scriitorii, pictorii sau sculptorii, în față avînd hîrtia cu portative, creioanele și gumele, eventual un pian și, mai nou, un laptop și căști, stau ore întregi și vorbesc singuri, cîntă singuri, imaginîndu și lumi sonore neauzite și încearcă să extragă din ei ce au mai bun, mai de preț. Apoi, urmează sisificul traseu al elaborării partiturii, al știmelor, al corecturilor, al repetițiilor și, în fine, li se cîntă piesa. Lumea aplaudă, cîțiva interpreți și confrați compozitori le dau mîna și-i felicită, eventual un critic le spune vreo două vorbe bune, și cu asta se cam termină tot. Compozitorul se duce acasă, strînge din dinți și începe să se gîndească la o nouă piesă. O ia de la capăt, de la zero.

Sigur, veți spune, să nu-l mai plîngem atîta, compozitorul are și alte mijloace de comunicare. Există obiceiul ca orice piesă nouă să fie dublată de un comentariu al creatorului, o notiță de introducere despre piesă, scrisă după cum le e felul: unii o vor concepe mai absconsă, alții mai explicită, unii mai scurtă, esențialist-poetică, alții mai extinsă, mai analitic-didactică. Desigur, e o modalitate de a înțelege mai bine ce a intenționat compozitorul și de a judeca dacă a reușit ceea ce și-a propus. E, în orice caz, o cheie spre audiția activă a lucrării muzicale.

Desigur, veți plusa, mai sînt interviurile, care uneori constituie documente excepționale pentru a intra în atelierul compozitorului și a-i surprinde gîndirea. Nu toți compozitorii scriu și cărți, după cum au făcut-o Wagner (Opera și drama), Schönberg (Stil și idee), Honegger (Sînt compozitor!), Cage (Silence), Bentoiu (Gîndirea muzicală), Vieru (Cartea modurilor) și mulți alții. Și atunci, interviurile constituie cu adevărat o poartă de intrare spre mintea și inima compozitorului, spre tehnicile, viziunile și vizuinile lui, o scurtătură realizată într-un limbaj lejer, de multe ori colocvial, prin care lectorul poate simți personalitatea din spatele cuvintelor, voința, rațiunea și emoțiile celui care încearcă să exprime în cuvinte temporalitatea și afectivitatea muzicii sale, împreună cu aspectele tehnice, sursele de inspirație și subtilele transmutații sufletești ce au condus la emergența unei sonorități sau a alteia.

Într-adevăr, recunosc, aveți dreptate. Dar tot rămîne un rest de insatisfacție privind contactul nemijlocit cu personalitatea compozitorului, rămasă tot în umbră. Nu o vedem și nu o putem simți. Or, prilejul de a avea posibilitatea mărturiei directe a compozitorului, de a percepe creatorul înconjurat de lumea sa ideatică, de lichidul amniotic constituit de visele sale, de lecturile, plimbările, frămîntările și angoasele sale, de lenea și cumințenia, de hărnicia și curajul său, toate acestea constituie un fel de aură nevăzută a actului componistic și o școală de gîndire în direct.

De aceea, una dintre componentele Forumului Internațional al Compozitorilor – desfășurat în limba engleză, fără traducere – este constituită de conferințele Ars Poetica, în care profesiunile de credință ale unor compozitori consacrați pe plan mondial vor putea fi audiate și comentate. Pe lîngă conferințele Ars Poetica, în cadrul forumului vor fi organizate și un alt tip de manifestări, anume mesele rotunde cu compozitori invitați români și străini, moderate după un plan bine stabilit și avînd ca temă problematica echilibrului și a excesului în compoziție.

În acest sens, Forumul Internațional al Compozitorilor e o invitație la dialog și la împărtășirea ideilor, o ocazie de a crea o platformă a inspirației componistice. Pare puțin exagerată formularea, știu. Dar cred că realitatea acestei rețele fluide este una al cărei mobil intern este inspirația. Căci nu îți trebuie mult ca să fii inspirat. O privire, un cuvînt, un gest pot declanșa în sensibilitatea noastră frisonul inspirației, pot influența uneori mai mult decît o poate face un curs anual sau chiar și o teză de doctorat.

În încheiere, aș dori neapărat să spun ce nu este Forumul Internațional al Compozitorilor, pentru a încerca o definiție apofatică: nu e un simpozion, nu e o școală de vară, nu e un grup de cercetare, nu e o conferință de prezentare a „manifestelor estetice“, nu e un tîrg de educație, nu e un mausoleu și nici o piramidă.

E o formă de ecografie ideatică ce creează premisele unui hub componistic mondial, din care vom ieși cu siguranță, cu toții, profesioniști și melomani, tineri și maturi, mai îmbogățiți, mai hotărîți și mai inspirați. 

Dan Dediu este compozitor, profesor la -Uni-versitatea Națională de Muzică București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.