Dreptul de a dispărea

Publicat în Dilema Veche nr. 156 din 1 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ni se trage de la grecii care au denumit-o "moarte bună" (adică eu, "bun", şi thanatos, "moarte"). Pentru că, pe scurt şi strict teoretic, este o moarte la cerere. Tehnic, e o metodă medicală, prin care moartea precoce şi fără chinuri poate fi provocată unui bolnav incurabil, pentru a-l scuti de o suferinţă grea şi prelungită, la capătul căreia există tot moarte. Este, aşadar, o punte de trecere peste un episod inutil şi dureros, către acelaşi final iminent. Tot tehnic, dreptul fiecăruia de a dispărea, în propriii termeni, s-ar exercita doar la cererea pacientului suferind, a rudelor sau a medicului. Din acest punct de vedere, este activă (cînd se intervine direct prin medicamentaţie), pasivă (cînd se suspendă menţinerea artificială a vieţii), voluntară (cînd pacientul o revendică) sau non-voluntară (cînd decizia vine din exterior: rudele sau medicul). "...Celor care sînt împotrivă le-aş recomanda filmul Mar adentro." Are 32 de ani, o carieră de jurnalist şi un fel de a percepe viaţa ca pe o libertate continuă. La fel şi moartea. Îmi vorbeşte de Ramón Sampedro, de drama omului prins în temniţa corpului său şi păzit de principiile morale ale celorlalţi. Cu ce drept - mă întreabă colegul jurnalist - societatea îţi impune o existenţă pe care tu nu o mai vrei? Sînt de acord, dar Sampedro e un exemplu de om conştient, el voia să moară şi-şi putea exprima dorinţa... Dar Terri Schiavo? Cazul femeii aflate în comă profundă, în imposibiliatea de a alege... Viaţa şi moartea i s-au hotărît de Justiţie, după lungi procese între părinţi şi soţ. Chiar dacă i s-a decis moartea pasivă, prin deconectare, Terri a mai trăit. Două săptămîni. Şi-l întreb - la rîndul meu... - inerţie fiziologică sau dorinţă lăuntrică? Dacă n-ar fi vorba de viaţă, totul ar fi simplu, logic şi normal, ar fi un drept ca celelalte, a cărui lipsă ne-ar revolta pe bună dreptate. Dacă n-ar fi vorba de viaţă, am putea cita definiţii, cuvinte golite de morala creştină, de sentimente contradictorii, şi, de ce nu, puterea exemplelor, puţine, dar reale, ale acelor pacienţi cărora ştiinţa nu le garanta nici o şansă de supravieţuire, dar care, printr-o nişă a acesteia, au fentat moartea. Cine îţi poate hotărî in absentia , dreptul de viaţă şi de moarte? ...Cînd bărbatu-său a avut accidentul şi a intrat în comă, doctorii i-au spus, senin şi pe faţă, că nu mai are şanse şi că, pînă la urmă, asta e viaţa: să înceapă să facă aranjamentele de înmormîntare. Unul a fost mai milos (a văzut-o înlemnită lîngă "condamnat"): cică existau 1% şanse ca bărbatul să mai poată exista independent de aparate, dar că tot o legumă o să rămînă. Şi atunci nu a mai ştiut să facă altceva decît să spere. Să spere într-un Dumnezeu în care credea de mică şi într-un procent miraculos. Că miracole - auzise ea - încă mai există. (Bărbatu-său a murit după cîteva luni, un infarct, dar ea şi-a putut continua viaţa, fără conştiinţa încărcată. Un miracol s-ar fi putut totuşi întîmpla...) ...Cînd tatăl ei era pe ultima sută de metri, bolnav de cancer, s-a rugat să moară. Acum îmi povesteşte şi-mi pare detaşată şi-mi pare rece şi cinică. I-o spun din priviri. "Ştiu asta... dar, gîndeşte-te, tatăl meu devenise, din cauza medicamentelor şi a suferinţei, dintr-un om extraordinar de activ, un cineva pe care nu-l mai cunoşteam. Îl simţeam pierdut de noi şi de sine... dacă acest drept ar fi depins în clipa aceea de mine, mi l-aş fi asumat fără regret; pentru că i-aş fi scutit, pe el şi pe mama, de o suferinţă inutilă..." O întreb ce s-ar fi întîmplat dacă mama ei s-ar fi opus. "Uneori - îmi răspunde - eşti obligat să devii deţinătorul adevărului absolut. Să ştii ce e mai bine pentru celălalt." Însă cei "mari", cei a căror părere decide, pînă la urmă, albul şi negrul de nuanţe, se opun. Biserica creştină, atît cea ortodoxă cît şi cea catolică, îşi exprimă atitudinea defavorabilă prin ideea că, deşi viaţa e "primul şi cel mai important dar făcut de Dumnezeu omului", e touşi un dar în arendă şi numai Dumnezeu are dreptul asupra ei. Articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului spune că "orice fiinţă umană are dreptul la viaţă", iar un articol din Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale precizează: "moartea nu poate fi aplicată în mod intenţionat". ...A.I. este doctor. Şi el îmi dă exemplul unui bolnav de cancer... în metastază... chinurile îi sînt atît de înfiorătoare încît nici morfina nu-şi mai face efectul; suferinţa? deasupra oricărei imaginaţii omeneşti. Te doare tot şi simţi că te rupi din toate părţile. "Ca medic, eşti obligat, prin lege, să îi prelungeşti agonia, mizînd pe minunile ştiinţei; se spune: e imoral să grăbeşti moartea. E însă moral să prelungeşti viaţa dincolo de orice limită a demnităţii şi raţiunii?" Astăzi, la noi, ca în mare parte a lumii, eutanasia e interzisă prin lege.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.