Dosar cu emoție unică

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Dosar cu emoție unică jpeg

Avem grijă de orfani, de copiii abandonați sau aflați în orice dificultate nu ca să-i salvăm pe ei, ci ca să ne salvăm pe noi! Am auzit vorba asta cu mai mulți ani în urmă – cred că o spunea un pastor american. În orice caz, mi-a rămas în minte și mi-a străpuns inima. Cu fiecare copil salvat din deznădejde și pierdere, salvăm un pic din omenirea căreia îi aparținem. Cînd redăm speranța unui copil deznădăjduit, dăm lumii încă o șansă. Cînd oferim unui copil fără adăpost grija unui cămin, punem la adăpost un pic viitorul nostru.

În anii 1990, România era faimoasă pentru indolența față de propriii copii – copii ai nimănui, săraci, orfani, abandonați. Ani de zile, Bucureștii, dar și alte mari orașe ale țării au fost pline de copii care trăiau prin canale sau prin subsoluri de blocuri, prin gări și prin tunele abandonate, nemîncați și zguduiți de boli, apărînd spectral pe străzi, cu punga jegoasă ce se umfla la gura lor în respirații toxice. Situația copiilor străzii și a copiilor instituționalizați, pe atunci, în orfelinate dickensiene s-a ameliorat sensibil cu un „hei-rup“ care a durat, dacă bine îmi amintesc, cinci sau șase ani, după anul 2000. Doar că, lucrînd în acest domeniu, îți dai repede seama că oricît efort s-ar depune pentru acești copii nu e suficient, pentru că nimic, dar absolut nimic, nu înlocuiește pe deplin lipsa părinților (doi!), a iubirii lor, a traiului în casa familiei sale. Progresele sînt enorme în materia sprijinirii copiilor aflați în dificultate, dacă ne comparăm cu ceea ce era acum 25 de ani, dar nu sîntem acolo unde ar trebui să fim și mai e mult de lucru…

De mulți ani, mai multe ONG-uri specializate în protecția copiilor vin în ajutorul statului român care pare, în sfîrșit, să-și înțeleagă responsabilitatea față de cei mai mici români aflați în mare nevoie. Dintre acestea, „Hope and Homes for Children“ este printre cele mai prestigioase, pentru că este printre cele mai eficiente. La inițiativa și cu sprijinul lor am lucrat acest Dosar cu emoție unică. Într-o lume care vinde masiv și pe bani grei vești proaste despre apocalipse zilnice, „Hope and Homes for Children“ ne dă vești bune, temeinic bune. Munca lor, susținută de parteneri și de voluntari, salvează destine. Sute de destine! „Hope and Homes for Children“ salvează ceea ce societatea, cu știință sau fără, condamnă. Nu-i vorbă mare, e adevărul pur și simplu.

Avem, totuși, un regret. Ar fi fost firesc ca în aceste pagini să se regăsească și punctul de vedere al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Am vorbit de două ori la telefon cu secretarul de stat care conduce această Autoritate, m-a asigurat că va răspunde întrebărilor noastre, dar demnitarul nu a binevoit să răspundă. Sigur, relația cu presa e secundară cînd te ocupi de copii cu asemenea probleme și nu ne supărăm. Sperăm doar că, în treaba ei principală, Autoritatea funcționează altfel decît în relația cu noi. 

Ilustraţie de Ion BARBU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.