Dincoace și dincolo de logică

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Mîntuirea biogeografică jpeg

Ce ne-am face fără certitudini și fără gîlcevile – rodnice, uneori – iscate de ele? Cum am mai dezbate? Pe ce ne-am mai certa? Căci nu în zadar vorbea Kant despre „cearta” gusturilor – ca „certitudini” subiective, care „nu se discută, dar se dispută” – și nu fără temei observa Wittgenstein că „Unde se întîlnesc cu adevărat două principii care nu pot fi reconciliate, acolo fiecare om îl declară pe celălalt nebun și eretic.” (Despre certitudine). „Certitudine” și „ceartă” au, în latină, un ce comun, o natură bătăioasă: certo înseamnă și „cert”, „sigur”, dar și „luptă”, „dispută”, „dezbatere”. Greaca veche oferă pentru „certitudine” doi termeni mai puțin pugnace: asfáleia – „care nu alunecă, stabil, ferm, cert” (opus lui sfalerós – „nesigur, lunecos, înșelător”) – și bebaiótes – „stabilitate, siguranță, certitudine” (din bébaios – „teren ferm, solid, pe care se poate merge”).

 „Singurul lucru cert este că nimic nu e sigur” spunea Pliniu cel Bătrîn în Naturalis Historia. Unica certitudine a lui Descartes era că se îndoiește de orice („mă îndoiesc, deci cuget…”). Pentru Wittgenstein, „O îndoială fără sfîrșit nici măcar nu mai este o îndoială.” (Despre certitudine). Fiecare dintre aceste afirmații se autoanulează, în cele din urmă. La asemenea remarcabile fundături logice au ajuns și Socrate, cu faimosul „singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”, și cretanul Epimenide, care spunea că „toți cretanii sînt mincinoși”, și mulți alții. Logica nu ne ajută întotdeauna în încercarea de a extrage definiții ultime. Eliberate, într-o primă instanță, de rigorile logicii, dar nu și de scrutinul rațiunii, sînt, după Johannes Volkelt, certitudinile pre-logice ale conștiinței (eul subiectiv) și certitudinile intuitive post-logice (certitudini neverificabile „despre lume și Dumnezeu”). Considerînd că există deopotrivă argumente pro și contra oricărei aserțiuni, scepticismul definește certitudinile ca pe iluzii persistente și întrevede ca unică soluție suspendarea neputincioasei judecăți. Marcel Boll descrie certitudinea prozaic, cu severitate matematică: o simplă „varietate a genului aleatoriu”, o gradație pe scara aleatoriului, de la „imposibil“, via „posibil“, „probabil“, pînă la „cert“ (Les certitudes du hasard).

Dar vastele dezbateri logic-epistemologice despre certitudine pălesc în fața micilor (in)certitudini din viața de zi cu zi: „Știu că sînt sănătos, dar dacă sînt bolnav?”, „Știu că partenerul meu mă iubește, dar dacă mă înșel?”, „Știu că binele învinge, dar dacă…” ș.a.m.d. Acest „știu”, a cărui utilizare (abuzivă, necritică, s-ar putea argumenta) i-ar scoate din minți pe Wittgenstein, pe G.E. Moore și pe mulți alți filozofi analitici, reprezintă, pe alt palier, „certitudinea” care îi ajută pe ceilalți muritori să nu își piardă mințile.

În orice caz, dilema noastră nu este „certitudine sau dubiu”. Preferăm să distingem între îndoiala uzurpatoare, care dezbină și zădărnicește, și dubiul reflexivității, însoțitor al minților alerte și căutătoare; între certitudinea oarbă, nedilematică, ce evacuează orice întrebare, și certitudinea ca teren ferm (bébaios) de pe care dubiul benign, buna reflexivitate pot să își ia zborul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.