Dilema veche s-a alăturat proiectului EY România – 25 de întrebări pentru viitorul României – cu propriile întrebări ale membrilor redacției.

 Stela GIURGEANU

– Cît de toleranți vom ajunge față de grupurile minoritare și cît de mult vom înțelege să acceptăm și să respectăm drepturile individuale ale omului?

– Vom avea vreodată o țară în care să putem trăi fără să dăm șpagă?

 Adina POPESCU

– De ce nu avem și oare cînd vom avea un sistem solid de valori? Cum este posibil, de pildă, ca la nivelul middle class, adică oamenii care cîștigă bine și constant în România, „valorile“ să fie reprezentate în aceeași măsură de Andrei Pleșu și Dan Puric?

– Și pentru că tocmai m-am întors din Croația și am fost de-a dreptul uimită de autostrăzile lor impecabile, realizate într un timp atît de scurt, de ce o țară cu un potențial turistic ca România și membră UE are autostrăzi la nivelul Serbiei sau al Bosniei, poate chiar mai jos? Deși n-a fost nici un război pe aici în ultimii treizeci de ani…

 Iaromira POPOVICI

– Cînd vom avea benzi de biciclete bine marcate, pe carosabil, peste tot, trotuare confortabil de late și libere pentru pietoni și un trafic civilizat (în care șoferii nu doar că nu se vor mai înjura, nu vor mai claxona inutil, dar se și vor lăsa unii pe alții să treacă)?

– Cînd nu va mai arunca nimeni nici o hîrtie sau muc de țigară pe jos și, dacă totuși cineva va arunca vreodată, altcineva se va repezi să ridice gunoiul?

– Cînd va veni ziua în care taximetriștii bucureșteni nu ne vor mai întreba unde mergem înainte să accepte cursa?

 Ana Maria SANDU

– Vor scăpa vreodată țara asta și locuitorii ei de obsesia că politicienii îi/le fură viitorul?

– Cum ne vom aminti ce trăim acum?

– Ce sădim ca să anticipăm ce vom culege?

 Cristina ȘTEFAN

– Cum poate fi rezolvată problema cartierelor-dormitor – atît cele vechi, dinainte de ’89, cît și cele noi, la fel de strîmte și aglomerate, multe fără spații verzi?

– Ce se va întîmpla în următorii ani cu clădirile de patrimoniu din București și din țară, cele mai multe neîngrijite corespunzător, în ciuda valorii lor istorice inestimabile?

 Marius CHIVU

– Cîtă încredere vor avea românii în Biserica Ortodoxă peste jumătate de secol?

– Își va recăpăta educația prestigiul? 

– Ce tiraj va avea un volum de poezie în viitor?

 Andrei MANOLESCU

– Vor fi posibile, la un moment dat, în România, un sistem politic sau o conjunctură în care majoritatea politicienilor aleși să pună în mai mare măsură interesul public î­na­intea unor interese nelegitime, personale sau de grup, ori ideea asta e doar o utopie?

– Cînd vor dispărea diferențele dintre sate și orașe, dintre rural și urban? (E o idee pe care și comuniștii au vînturat-o, dar ei n-au reușit s-o realizeze decît în sensul greșit, adică să facă orașele să semene cu niște sate.)

 Matei MARTIN

– Care e viitorul trecutului? Sau, mai e­xact, ce vor învăța, la școală, strănepoții noș­­tri, despre anii tranziției postcomuniste?

– Cum poate fi scăzută rata analfabetismului în România?

– Ce șanse au culturile minore – cum e cultura română – să se afirme la scară globală?

 Matei PLEȘU

– Va înceta vreodată România să fie „alt­fel“ – va reuși să iasă din convalescența deceniilor de dictatură comunistă, să scape de neajunsul „formelor fără fond“?

– Cînd vom avea o rețea decentă de autostrăzi sau măcar un tronson care să lege Bucureștiul de granița vestică a țării?

– Va veni vreodată ziua în care un român – unul inteligent – să poată fi, pe drept cuvînt, mîndru de țara sa?

 Dan STANCIU

– Ce vom avea și ce vom pierde?

– De unde pînă unde?

 Sever VOINESCU

– Sînt uluit de limba română care se vorbește astăzi și de cît este ea de schimbată față de limba care se vorbea nu demult, în copilăria și adolescența mea. Așadar, mă întreb: vorbitorii de română de peste o sută de ani vor înțelege ceva din vorbăria noastră de acum?

– Cum o să arate și ce o să conțină Dilema veche peste o sută de ani? Mor de curio­zitate să știu ce-o să-i preocupe pe cititorii noștri de peste un secol.

Foto: flickr