Despre studenţi şi sinistraţi <p> -<i> aventurile unui bursier în căutare de bani româneşti privaţi </i>-

Paul IVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În toamna lui 2004 a fost adoptată Legea nr. 376 privind bursele private. Potrivit acesteia, agenţii economici pot acorda studenţilor burse private, fondurile utilizate în acest scop pentru acordarea burselor fiind deductibile fiscal. Astfel, din impozitul pe profit sînt scăzute sumele aferente, dacă se încadrează în limita cotei de 3‰ din cifra de afaceri şi nu depăşesc 20% din impozitul pe profit. Anul trecut, fiind acceptat în cadrul unui program masteral al uneia dintre cele mai cunoscute universităţi londoneze şi avînd nevoie de bani pentru plata taxelor şi cheltuielilor de întreţinere, am considerat oportun să apelez şi la această variantă de finanţare. Cu încredere, optimism şi argumentele necesare (CV, documente, cadrul legal etc.) am pornit să contactez companii şi să solicit o bursă privată. Mai întîi am căutat clasamente ale companiilor din România în funcţie de cifra de afaceri, de profitul pe ultimii ani, găsind chiar un clasament al lor în funcţie de posibilităţile de acordare a sponsorizărilor. Deoarece la majoritatea burselor, la care aplicasem anterior, procedurile se desfăşurau prin intermediul Internetului, am considerat că e acceptabil să trimit aplicaţiile prin poştă electronică. Pînă aici, totul bine. Aleg cîteva zeci de companii, trimit aplicaţii personalizate şi aştept, sperînd la răspunsuri pozitive. După două-trei zile, răspunsurile încep să curgă încet, încet. Vă prezint unele dintre ele, împreună cu cîteva sfaturi pentru cei care vor să le evite. Unul dintre mesajele care se repetau destul de des începea cu Failure delivery (vă asigur că erau companii dintre cele mai serioase). Pentru acestea, cu site web, dar fără adresă de mail validă, se pare că mai indicată este trimiterea unei aplicaţii prin poşta clasică. Alte răspunsuri mă informau că firmele respective îşi epuizaseră fondurile destinate sponsorizărilor pentru anul în curs sau şi le direcţionaseră către alte activităţi. Cum nu vreţi să primiţi acest răspuns, e bine să porniţi demersurile din timp, în perioada de început a exerciţiului financiar. Oarecum apropiate acestui mesaj erau cele care mă informau că nu mai există fonduri deoarece compania îi ajutase pe cei care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor. Cu înţelegere pentru situaţia sinistraţilor, vă recomand totuşi, dacă doriţi să obţineţi o bursă privată, să încercaţi să o faceţi într-un an fără (prea multe) dezastre naturale. Un alt răspuns mă informa că firma respectivă are un plan în domeniul sponsorizărilor şi eu nu mă încadram în acel plan. Sfatul meu ar fi să vă încadraţi totuşi şi în planurile altora. Dacă unele firme erau în reorganizare şi, prin urmare, nu mă puteau ajuta, alţii chiar îmi promiteau că vor analiza cererea mea. Dintre aceştia, unii încă o mai analizează probabil, iar alţii, cei pe care i-am putut contacta, mi-au spus că ei nu dau bani "pentru aşa ceva". O altă serie de răspunsuri se încadra în categoria "don’t call us, we’ll call you" sau "Dacă vom fi interesaţi de o colaborare viitoare vă vom contacta". Nu a fost cazul meu, dar dacă doriţi să lucraţi după finalizarea studiilor în cadrul companiilor la care aplicaţi pentru o bursă, subliniaţi acest lucru. Făceţi-i să fie interesaţi. Am primit şi mesaje de tipul: "încercăm să sponsorizăm grupuri de oameni şi nu o singură persoană" sau "nu oferim sponsorizări individuale". Dacă nu intenţionaţi să plecaţi cu toată grupa la studii, nu văd cum aţi putea evita răspunsurile de acest gen. Dar nu, să nu credeţi ca eram supărat, răspunsurile veneau cu doza lor de analgezice. Unii m-au asigurat de întreaga lor consideraţie, alţii m-au felicitat pentru rezultatele obţinute şi pentru minunata şansă care mi s-a oferit, o parte mi-au mulţumit că m-am gîndit la ei, mulţi mi-au urat succes... Din 55 de aplicaţii directe la companii, nici una nu a avut succes. Am cîştigat în schimb una din bursele Raiffeisen - de altfel singurul program de burse private pentru studii în străinătate pe care îl cunosc - şi o bursă a Guvernului român. Recitind rîndurile de mai sus, tind să cred că nu sînt singurul care a primit răspunsuri de genul acestora. La peste doi ani de la adoptarea legii burselor private, numărul bursierilor este foarte redus. Puţinele burse private care există sînt oferite în special studenţilor de la universităţile tehnice din ţară, aceştia urmînd apoi să lucreze în cadrul companiilor care îi finanţează. Cu foarte puţine excepţii, bursele private pentru studii în străinătate lipsesc, firmele româneşti preferînd să aloce sumele deductibile sponsorizărilor cu impact mare la public/piaţă. Aştept momentul în care sprijinirea tinerilor care vor să studieze peste hotare va aduce aceleaşi beneficii de imagine precum ajutorarea sărmanilor. Pînă atunci, pentru ca legea burselor private să aibă şanse de reuşită, ar trebui să ofere facilităţi suficiente firmelor (de exemplu, bursa să fie deductibilă total din impozitul pe profit, fără restricţiile semnificative amintite). În acelaşi timp, este nevoie de o implicare mai mare a companiilor, dar şi de o informare mai bună a tuturor celor vizaţi. La această ultimă cerinţă sper să fi contribuit şi aceste rînduri. _________ Paul Ivan urmează să fie masterand în Relaţii Internaţionale la London School of Economics.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.