Despre Europa, așa cum a fost

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Despre Europa, așa cum a fost jpeg

În decursul a mai puţin de doi ani, construcţia europeană a trecut din domeniul generalităţilor limbii de lemn pe teritoriul angoaselor financiare. Discuţiile nu se mai poartă pe tărîmul directivelor europene, ci pe cel al evitării falimentului. Ca prin farmec, entuziasmul contagios al celor care predicau mîntuirea prin integrare continentală este aproape absent. Cazurile dramatice (Grecia fiind primul dintre ele) ţin prima pagină pe agenţiile de ştiri. Cum se poate explica acest recul al ideii europene, ca set de valori, proceduri şi formă de solidaritate? Dincolo de chestiunea datoriilor suverane ale statelor, există un sentiment acut al lipsei de viziune politică la nivel european. Ca şi în Statele Unite, acolo unde administraţia Obama se aseamănă unui magician disperat să imagineze trucuri noi, generatoare de voturi, politicienii europeni oferă imaginea, dezolantă, a unei stări de depresie generalizate. Orice comparaţie cu trecutul este inutilă, iar anvergura ideilor pe care s-a întemeiat proiectul de unitate european nu are corespondent în realitatea documentabilă a acestor zile. Se pare că, de această dată cel puţin, multitudinea de norme adoptate în pripă nu mai este panaceul susceptibil de a oferi salvarea. 

Şi aceasta cu atît mai mult cu cît problema europeană nu este doar una de natură economică. Ceea ce criza relevă, dincolo de orice ambiguitate, este fragilitatea unităţii Uniunii înseşi. Se poate ghici, sub pojghiţa de retorică corectă politic, un recurs la izolaţionismul national. Se poate simţi nostalgia unui timp care nu era dominat de obligaţia susţinerii necondiţionate a unor economii europene fragilizate. Impasul istoric decurge, simultan, din combinaţia de populism şi precaritatea proiectului de viitor, gîndit de elita guvernantă. Pe acest fundal al derutei, ascensiunea unor modele concurente de organizare politică nu mai poate fi respinsă ca un joc pur academic. Miza crizei economice, în Europa şi Statele Unite, nu este doar salvarea unor bănci, ci păstrarea tiparului democratic, întemeiat pe domnia legii, transparenţă şi proprietate individuală. Ca în atîtea alte ocazii, crizele relevă naivitatea congenitală a celor ce salutau, prematur, sfîrşitul istoriei. Astăzi, autoritarismul competitiv sau organizarea patrimonială întemeiată pe exploatarea resurselor naturale posedă energia economică ce pare a lipsi democraţiilor europene. De aici pînă la dispariţia încrederii în virtuţile liberalismului constituţional nu mai este decît un pas, pe care naţiunile epuizate îl pot realiza fără dificultate. 

Şi nu este un accident faptul că teologia construcţiei europene lasă locul unui realism dominat de imperativul salvării, cu orice preţ. Datoriile exorbitante ale unor state europene sînt expresia incontestabilă şi definitivă a iresponsabilităţii politice perpetuate timp de decenii. Combinaţia dintre capitalism şi corupţie nu poate genera, pe termen mediu, decît acest impas istoric. Alternativa „austerităţii“, refuzată cu vigoare, este doar o invitaţie la precauţie, moderaţie şi etică guvernamentală.

Atunci cînd naţiunile europene exaltă scenariul salvării prin intermediul miraculoşilor investitori de stat chinezi, sfîrşitul Europei imaginate de Adenauer, De Gasperi şi Monnet nu mai este decît o chestiune de timp. Vigoarea cu care Republica Populară Chineză intervine în Europa este doar un semnal între altele: aliajul de totalitarism şi competitivitate nu poate fi subestimat ca semnificaţie. Organizarea politică a viitorului nu pare să mai stea sub semnul democraţiei constituţionale şi al pieţei libere. Uşurinţa cu care politicienii europeni sînt pregătiţi să întîmpine ajutorul chinez descumpăneşte. Viziunea unui continent al libertăţii este incompatibilă cu acest pact politic şi financiar pe care guvernele îl preferă, în locul unei abordări care să stimuleze energiile individuale, redefinind instituţional statele hipertrofiate birocratic. 

În cele din urmă, construcţia europeană nu se limitează la un tratat constituţional sau la moneda unică. Ea îmbrăţişează un model de societate şi un drum de viitor. Opţiunea presupune asumarea unor valori şi curajul detaşării de prezentul marasmului şi al mediocrităţii. Libertatea politică şi centralitatea proprietăţii private şi a competiţiei, cu respectul demnităţii umane, sînt pilonii acestei Europe postbelice. Întoarcerea către aceste valori este premisa oricărui viitor autentic.

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, specialist în drept constituţional. Cea mai recentă carte, publicată împreună cu Radu Carp, este Limitele Constituţiei. Despre guvernare, politică şi cetăţenie în România, Editura C.H. Beck, 2008.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.