Despărţirea de Cheloo

Sorin GHERGUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Despărţirea de Cheloo jpeg

Am auzit prima oară Paraziţii pe FM, pe la începutul celui de-al doilea lustru al anilor ’90. În cercurile intelectual-umanist-petrecăreţe, în care-mi trăiam veacul, tocmai fusese descoperită B.U.G. Mafia. Mereu dornic să răspund la hip cu hip et demi, am fost servit: cînd cineva spunea „B.U.G.“, replicam „Paraziţii...“ De un talent indiscutabil, Tataee şi ai lui se luau (prea) în serios. Aprecierea estetică, altfel meritată, era precedată de o curiozitate antropologică, iar ceea ce gustam din piesele lor ţinea, într-o măsură, de expresivitatea involuntară. Dincolo, la Paraziţii, ironia se insinua deja în inflexiunile vocii lui Cheloo şi continua, în piesele de pe Suta, în versurile simple (precum „dă-te bătut / dacă nu ştii barbut“). O ironie emergentă din combinaţia voce-text-muzică, îndeajuns de subtilă încît să te facă să te îndoieşti, o clipă, că e reală. Lumea celor de la B.U.G. era, în mod asumat, „cartierul“. „Cartierul“ Paraziţilor era lumea.

Mai tîrziu, pe albumul Nici o problemă, Paraziţii aveau să dezvolte un filon al ultimei transgresivităţi (lexico-)lirice cu putinţă. Un argument în discuţiile despre prezenţa obscenităţii în artă se referă la „justificarea“ ei estetică. Cuvîntul cu „p“ şi cel cu „f“, altfel mai degrabă nerecomandabile, ar fi admisibile într-un context care le „justifică“. Pe albumul scos în 1999, Paraziţii par obsceni de dragul obscenităţii, iar rezultatul e unul artistic (poate şi pentru că, de fapt, e vorba acolo mai mult despre libertate decît despre obscenitate).

Cheloo ar putea fi – îmi spuneam pe-atunci – un Georges Brassens al hip-hop-ului (aşa cum Busta Rhymes mi se pare un Hendrix al genului). Pe lîngă poezia desăvîrşită (prezentă la Cheloo într-o duzină de piese, iar la francez – în una de albume), există şi cîteva rudimente de apropiere tematică şi ideologică. Anarhist declarat, Brassens este autorul unui album intitulat Le Pornographe şi e un reputat maestru al licenţiozităţii. Are o minunată interpretare a celebrei Balade a doamnelor de altădată a lui François Villon. Probabil că şi Blesteme a lui Arghezi ar suna bine cîntată de Cheloo.

So much despre paralele, arcuri peste timp şi contrafactualitate. Deja pe Nici o problemă, în piesa „Omu’ din liftul tău“, una dintre cele mai reuşite de pe album, refrenul „pe muzica mea poţi să-ţi baţi nevasta“ mă făcea să ridic o sprînceană. Tema violenţei domestice era însă integrată într-un context de cinism burlesc şi autoironie, propriu momentelor celor mai bune ale trupei şi ale fondatorului ei. Momente care au continuat să apară, cu o frecvenţă de una-două piese cap-coadă şi alte cinci-şase distihuri răzleţe pe fiecare album. „Jihadul interior“ (în care Cheloo pare un agent cel puţin dublu) avea să lase, însă, tot mai mult locul unei critici sociale mai sărace în expresivitate, dar nu lipsite, pe alocuri, de autenticitate şi de forţă. Deranjul e în altă parte.

Cred că doze homeopatice de incorectitudine politică sînt salutare (în ambe sensuri). Domesticirea demonilor lăuntrici, nu fără riscuri, poate fi o strategie mai eficace decît încercarea de a-i extermina. La Cheloo, însă, undeva pe parcurs, chipul se dizolvă în mască. „Agentul zero, zero, zero“ al „degeneraţiei următoare“ se declară, la maturitate, „mîndru că e alb“. Cum e cu putinţă ca un spirit anarhist, individualist şi mai degrabă dionisiac să ajungă la manifestări misogine, rasiste, homofobe, şovine? Contradicţia (dialectică?) între contestarea intervenţiei autorităţii în zona unor drepturi individuale (precum consumul de cannabis şi libertatea de exprimare) şi stigmatizarea unor categorii (de gen, de orientare sexuală, etnice) este frapantă. O explicaţie, parţială, ar fi perceperea discursului „corect politic“ ca discurs oficial, emanat de autoritate, deci opresiv. Instinctul de rebeliune (alimentat şi de realităţi neidilice din teren) ar împinge la îmbrăţişarea unei ideologii opuse celei liberale resimţite ca dominantă. Pe un fond cinic-individualist, predispus, în plus, la vehemenţă, radicalizarea la dreapta a fost mai la îndemînă decît adoptarea unui umanism universalist.

Atins de aripa muzei, Cheloo are, periodic, tendinţa să i-o rupă.

Microantologie

„Dacă eram chirurg uitam în tine / ceasul meu cu cuc, patentul şi-un cuţit de pîine (…) Dacă eram învăţător la unu-patru, săracu’ / copilu’ tău fuma şi bea de-i sărea capu’“

„Po’ să mori în parc în timp ce plimbi un cîine / el vine, te miroase (mf mf) şi se pişă pe tine (...) Cazi de pe scaun cînd pui globuri în pom. (Cît [...] mea spuneai că valorează-o viaţă de om?)“

Sorin Gherguţ este poet. Cel mai recent volum publicat: Orice. Uverturi & reziduuri, Editura Pandora M, 2011.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.