Deşertăciunea frumuseţii

Florin TUDOSE
Publicat în Dilema Veche nr. 94 din 3 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Omul s-a preocupat din cele mai îndepărtate momente ale devenirii sale de aspectul fizic, căutînd prin diverse mijloace să aducă modificări acestuia, nu neapărat în scopul înfrumuseţării, ci, iniţial, în cel al identificării. Un tatuaj, de exemplu, reprezenta, pe de o parte, apartenenţa la un grup social precis - trib, aşezare -, dar adesea şi o poziţionare în cadrul acestui grup - luptător, şef, vraci, vînător. Simbolic, anumite regiuni sufereau modificări prin care privitorul putea primi informaţii despre individ. Evident că zonele cele mai importante în comunicarea non-verbală - faţa, braţele, palmele - erau primele în ceea ce priveşte ornamentaţia. Ele vor rămîne în permanenţă cele care suferă cele mai multe schimbări. Primele gesturi legate de schimbarea aspectului sînt astfel unele care nu par a avea de a face cu frumuseţea, dar fără îndoială că, odată cu tatuajele şi cu primele accesorii, oamenii au început să fie atenţi la calitatea artistică a acestora şi, ulterior, la armonizarea lor cu trăsăturile individului şi cu reperele sale anatomice. După vîrsta de 18 luni, copilul se recunoaşte în oglindă. Apoi, pînă la sfîrşitul vieţii, fiecare persoană este urmărită de imaginea sa exterioară care îi reprezintă identitatea. Cînd imaginea începe să se schimbe, aşa cum se întîmplă în adolescenţă şi la vîrsta a treia, individul are o adevărată suferinţă psihică, crize de imagine cărora le face faţă cu dificultate. De altfel, aceste perioade dificile de tranziţie sînt adesea şi cele în care persoanele caută ajutor medical pentru a-şi schimba/ păstra aspectul corporal. O altă discuţie este cea care priveşte tendinţa de înfrumuseţare prin procedee cosmetice, folosind diferite produse care modifică culoarea, consistenţa, aspectul pielii, al pilozităţii, al buzelor etc. În acest caz, este vorba de căutarea unei imagini ideale, fantasmatice. Individul îşi ajustează unele detalii ale feţei, dar şi ale altor regiuni ale corpului, spre ceea ce crede că ar fi cea mai bună imagine care i-ar corespunde. Evident, posibilitatea de eroare este enormă, de asemenea şi gradul în care ceilalţi vor agrea sau nu noua imagine. Dacă în cazul simplului machiaj lucrurile se pot rezolva cu uşurinţă, cînd intervine chirurgia estetică, lucrurile sînt complet diferite. Procedeele chirurgicale şi gradul de suferinţă pe care acestea îl produc sînt într-o continuă transformare, primele devenind tot mai rafinate, iar suferinţa aproape inexistentă. Acest lucru a îndemnat subiecţii să atace zone mult mai largi ale corpului, cele legate de sexualitate - sînii, coapsele, fesele -, dezvoltîndu-se în acest fel o industrie a înfrumuseţării, presupusa frumuseţe devenind un produs de masă. În România s-a exclus însă rapid veriga foarte importantă a controlului psihologic şi psihiatric al doritorilor de frumuseţe îmbunătăţită cu bisturiul sau lipoextractorul. Cei care sînt supuşi unor astfel de intervenţii, trebuie preveniţi în legătură cu posibilitatea apariţiei, mai ales în primele perioade ale operaţiei, a unor importante dificultăţi subiective. Nu este de ajuns profesionalitatea excepţională a chirurgului sau simţul său estetic deosebit, pentru că frumuseţea şi perfecţiunea individuală au multe alte canoane decît clasicele "90-60-90". Există şi cazuri extreme în care recurgerea la chirurgia estetică este mai mult un act de masochism care scapă adeseori percepţiei pacientului şi a medicului. Numărul mare de intervenţii, corecţia continuă a liniilor corpului, pînă la limita la care pielea suportă, ţin mai mult de o patologie psihanalitică, decît de o reală dorinţă de schimbare. Este de înţeles dorinţa unor persoane de a corecta unele anomalii evidente sau complicaţii funcţionale, dar, în toate celelalte cazuri, trebuie să existe o atenţie sporită pentru că - aşa cum spunea marele neurochirurg Constantin Arseni - "mai binele este duşmanul binelui". Apetenţa pentru cosmetică, chirurgia estetică sau piercing reprezintă mai puţin o dorinţă naturală şi foarte mult un construct cultural. Este evidentă presiunea pe care media, în special cea electronică, o exercită asupra publicului larg, promovînd frumuseţea perfectă, impunînd uneori standarde năucitoare. Mentalul colectiv al tinerelor generaţii este influenţat de aceste adevărate fantasme prefabricate care, prin repetare şi asociere cu tot felul de simboluri gratificatoare (sexualitate, putere, plăcere), devin adevărate obsesii colective sau generatoare de complexe "surogat" pentru cei care înlocuiesc valoarea cu tendinţa. Deseori am auzit că un anume tînăr merită atenţie pentru că este trendy, dar trendy înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că, ulterior, vom ajunge la standard, iar standardul nu este decît o dezidentificare, este locul în care sîntem toţi la fel. Din fericire, nu există un standard etern al frumuseţii, iar deşertăciunea căutării celor de o clipă - ca orice deşertăciune - este efemeră.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.