Dependenți?

Iuliana ALEXA
Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Dependenți? jpeg

Mă declar vinovată de cel mai comun păcat al vremii de azi: zăbovesc toată ziua pe Facebook. O spun cu toată smerenia și nu mă simt deloc mîndră, bine, amuzată sau mulțumită de această stare de lucruri. Încerc să limitez cît pot timpul petrecut la calculator, doar ca să constat că sînt cu smartphone-ul în mînă, uitîndu-mă la vreun documentar de cîteva minute (cînd nu mă uit la pisici, adevăratele vedete ale Internetului).

„Noi nu realizăm stranietatea acestei unelte moderne. Nici efortul pe care creierul nostru îl face pentru a analiza și reordona ceea ce vede“, spunea Nicholas Carr, jurnalist și scriitor, autorul cărții Superficialii (Editura Publica). Internetul ne modifică pattern-ul de atenție, capacitatea de a o menține activă un timp mai îndelungat, autocontrolul. Și, prin asta, tot modul de a funcționa. Scepticul Nicholas Carr scria: „Ecranul iradiază realmente creierul, și asta timp de ore în șir. Subestimăm timpul pe care îl petrecem pe Internet, subestimăm gimnastica cerebrală pe care acest scop o cere.“ Subscriu, știu bine că nu mai gîndesc la fel ca înainte. Eu, una, sînt unul din scepticii acestei unelte. Mă declar, să zicem, o cybersceptică. Și, așa cum este de așteptat, voi deveni în curînd (dacă nu sînt deja) o entitate condamnată la obsolescență. Faptul că mă depășesc vremurile nu mă angoasează. Încă…

Dar să nu fim naivi, accelerarea declasării operate de tehnologie este un fapt real. E suficient să privești sfîșietorul film I, Daniel Blake, în regia lui Ken Loach, spre a înțelege de ce tehnologia e ostilă celor de o anumită vîrstă, și ce riscuri adaptative comportă asta. Aceasta este lectura făcută de mine acestui film: tehnologia ca unealtă a istoriei oarbe, crude, care te aruncă la coș. Vai și amar celor care nu cunosc Excel!

Înainte de a ne declasa, sîntem prizonierii unui tip de adicție. În China înfloresc clinicile dedicate celor dependenți de Internet și jocuri video, tineri care uită să mai mănînce din cauza unui joc, ori să se mai spele, și pe care părinții disperați îi internează la aceste clinici în vederea unui improbabil detox.

Greg Hochmuth, fondatorul Instagram, despre acest „crack“ (drog)creat de el: „Mereu e alt hashtag pe care să dai click. Apoi parcă ar căpăta viaţă, ca un organism viu, şi oamenii devin obsedaţi de el“. Tristan Harris, specia­lizat în etica designului, spunea că problema acută nu e că oamenii nu ar avea voinţă să se abţină de la a verifica permanent ce e în social media, problema mare e că de cealaltă parte a ecranului se află mii de oameni al căror job e să ne facă praf autocontrolul, să te facă addict la tehnologie.“ Vă dați seama?! Și unii părinți le cumpără relaxați copiilor cele mai noi telefoane și tablete. Inutil să vă amintesc, Steve Jobs nu le permitea copiilor săi să posede tablete. Legea nr. 1 a dealer-ilor de droguri este: „Don’t get high on your own supply“.

„Am investit mai bine de o mie de ani pentru a învăța să citim“, spune cognitivistul Thierry Baccino (profesor la Universitatea Paris VIII), profesor de psihologie cognitivă și ergonomie. „Totul – de la nivelul lecturii, spațiul dintre cuvinte, forma literelor etc. – a cerut efort progresiv de adaptare a creierului. Trecerea către ecran pare naturală, însă nu este deloc astfel. Efortul creierului constă, în general, din interceptarea, memorarea și tratarea informațiilor care vin de la receptorii noștri senzoriali (nas, gură, urechi). În fața ecranului este evident: doar ochii sînt puși la contribuție. Dar s-a stabilit, fără drept de apel, că legătura ochi-creier este puțin adaptată la această manieră de a citi. Timpul de tratare vizuală a unei informații a crescut cu 30% pe ecran. În condiții normale, atunci cînd citește, ochiul uman nu poate distinge decît patru sau șase semne pe rînd, în urma unei „fixări oculare“, care durează circa 250 de milisecunde, afirmă Thierry Baccino. În fața ecranului, ochiul o ia razna. Semnele sînt mult mai numeroase ca formă și culoare, ies din text, captează, fură atenția. Toți cei care petrec ore în șir pe Internet ar trebui să facă, deci, lectura liniară a bătrînelor noastre cărți pentru a-și liniști puțin creierul.

Cam 200.000 de informații vizuale vin zilnic spre noi din ecrane. Fără ordine sau coerență, fără legătură între ele. Publicitate agresivă, texte „bolduite“, imagini, clipuri video care mai de care, pe Internet totul e haotic. Informația e plus quam abundentă. Supraîncălzirea memoriei noastre de lucru, cea care ne permite, de exemplu, să reținem în cîteva secunde un număr de telefon, face să nu mai fim capabili să operăm fără „ajutoare“. Tot Nicholas Carr menționa faptul că inuiții, de sute de ani navigatori ireproșabili ai întinselor zone arctice, folosindu-se doar de stele și alte repere naturale, au pierdut în cîțiva ani aceste abilități, din cauza folosirii pe scară largă a hărților Google. Q.E.D… 

Iuliana Alexa este redactor-șef al revistei Psychologies.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.