De la timbru la parolă

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
De la timbru la parolă jpeg

„Am o nefericire cumplită, nu-mi dau de om. Toți cu care m-am pus în corespondență, sînt oameni care n-au dispoziție ori timp pentru corespondență. M. Pompiliu îmi scrie după doi ani de zile. Xenopol nu mi-a răspuns de șase luni de zile, de la Eminescu nici nu mai aștept răspuns. Singur dumneata ești acela care din cînd în cînd îți mai aduci aminte de mine. Scrisorile dumitale fac o parte proprie din viața mea; în lipsa lor adeseori ar trebui să cad în apatie. Nu voiesc să mă plîng de ceilalți amici ai mei. Pot fi împrejurări care-i scuză. Cu toate acestea eu mă simt părăsit“, îi scria Ioan Slavici lui Iacob Negruzzi în primăvara anului 1873.

Un secol și jumătate mai tîrziu, cînd corespondența dintre scriitori a dispărut ca gen literar, nu mai sîntem în situația de a ne plînge de lipsa scrisorilor – obiceiul s-a pierdut cîndva la sfîrșitul anilor ’90 –, dar cumva le simțim lipsa. Efortul de a te așeza la masa de scris pentru a transmite un lung mesaj unui prieten de departe a devenit treptat o extravaganță, pe măsură ce mijloacele de comunicare s-au diversificat și îmbunătățit într-un mod inimaginabil acum trei decenii; în plus au devenit accesibile aproape oricui.

Nu mai scriem scrisori pentru că nu mai există distanțe. Telefon public cu cartelă, telefon mobil, SMS, MMS, e-mail, YahooMessenger, voice-mail, smartphone, Facebook, Skype, WhatsApp ș.a. – toate acestea au înlocuit scrisul de mînă în procesul de a comunica – mai scurt sau mai amplu, mai criptic sau mai simbolic – cu cei apropiați, uneori chiar și cînd aceștia se află în aceeași cameră cu noi. Cutiilor sau sacilor cu scrisori care documentau istoria relațiilor de la distanță cu membrii familiei noastre extinse, acum le corespund arhivele rețelelor sociale stocate în cloud. Mesajele noastre ajung acum instantaneu, incorporează și text, și imagine, și sunet, iar, sub influența acestor nenumărate posibilități, felul nostru de a coresponda și de a comunica unii cu alții s-a schimbat.

Dar în ce fel s-a schimbat? Ce s-a pierdut și ce am cîștigat de la semnătura indescifrabilă la emoticonul ambiguu? Ce mai înțelegem prin comunicare? Mai putem fi reflexivi, confesivi, intimi, sinceri unii cu alții în absența timbrului? Cum ne mai adresăm unii altora și cine iese alienat din această metamorfoză permanentă a tehnologiei mijloacelor și aplicațiilor comunicării? Cît de privată mai e corespondența noastră protejată, nu de lipici, ci de o parolă? Cu ce ajută înțelegerii viteza transmiterii mesajului? La ce bun emoticoanele, stickerele, gif-urile? Mai sîntem în stare să scriem de mînă cîteva pagini animate de sentimente de prietenie sau plictiseală, dor, dragoste sau doliu? Cînd anume (și de la cine) v-ar fi plăcut să mai primiți o scrisoare?

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.