De la nimic la protest şi de la protest mai departe

Oana PREDA
Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
De la nimic la protest şi de la protest mai departe jpeg

În 2011 am făcut o mică

despre activism. Două dintre concluzii erau: „Deşi puterea şi instituţiile sale nu se obosesc să-i asculte pe cetăţeni, foarte rar apar acţiuni colective care să răspundă acestei atitudini“ şi „O particularitate importantă, în acelaşi timp slăbiciune majoră, a activismului în România este aceea că activismul este «practicat» cel mai adesea de ONG-uri, şi nu de cetăţeni. Sînt foarte puţine cazurile în care cetăţenii acţionează din proprie iniţiativă, organizîndu-se şi angajîndu-se în acţiuni civice.  Organizaţiile neguvernamentale sînt cel mai puternic actor în domeniul participării publice.“ 

Din 2011 şi pînă acum 

Surprinzător pentru toată lumea, la începutul lui 2012, timp de mai bine de o lună, au avut loc proteste majore în România. Au pornit de la faptul că preşedintele României a jignit un apreciat tehnocrat, dar pe fondul unor nemulţumiri generalizate, au evoluat în multiple direcţii. În zile geroase de ianuarie şi februarie, zeci de mii de cetăţeni au protestat peste tot în România. În 2013, protestele au izbucnit cu forţă înzecită. Motivul central a fost Roşia Montană, dar, ca şi în 2012, protestele au fost expresia nemulţumirii generale faţă de modul de guvernare. Zeci de mii de oameni, deveniţi „Uniţi Salvăm!“, au mărşăluit timp de mai multe luni pe străzile celor mai importante oraşe din România. În 2014, au avut loc alegeri prezidenţiale în România. Prezenţa la vot a fost cu mult mai mare decît la alegerile anterioare (turul II la alegerile prezidenţiale 2014 – 64,10%, turul II la alegerile prezidenţiale 2009 – 58,02%, turul II la alegerile prezidenţiale 2004 – 55,21%) iar românii s-au revoltat şi s-au mobilizat atunci cînd au considerat că dreptul la vot al diasporei este îngrădit. Mobilizarea s-a văzut pe stradă, dar şi în rezultatul alegerilor. Partidul considerat vinovat a fost semnificativ taxat prin vot (la turul I, Victor Ponta a cîştigat în faţa lui Klaus Iohannis cu aproximativ 10%, în timp ce la turul II, Klaus Iohannis a cîştigat în faţa lui Victor Ponta cu aproximativ 9% –

). Fără a fi aparent legate între ele, cu siguranţă între cele trei momente menţionate mai sus există o relaţie de cauzalitate. La începutul lui 2012, bulgărele a început să se rostogolească. 

Dacă în 2011 spuneam că activistul era cel mai adesea ongist, nici unul dintre aceste trei momente nu a fost dominat de ONG-uri. Actorul principal a fost cetăţeanul. Chiar dacă numărul celor implicaţi direct în evenimentele menţionate mai sus nu a fost semnificativ în raport cu populaţia României sau în comparaţie cu mişcări similare din alte ţări, totuşi aceste evenimente au reuşit să sădească în minţile multor români faptul că indignarea din faţa televizorului sau bombăneala din fotoliu se pot transforma în revoltă activă şi putere reală. Cumva, ideea de protest şi de responsabilizare a autorităţilor a devenit „mainstream“. Sigur că protestul nu este ceea ce ar trebui să domine activismul şi participarea publică, dar pare că protestul este forţa care a reuşit să schimbe, poate deocamdată doar milimetric,

-ul. 

Nu avem cifre care să arate că peisajul din 2011 s-a schimbat semnificativ, însă experienţa directă a organizaţiei la care lucrez – CeRe (Centrul de Resurse pentru participare publică) – arată o creştere a interesului oamenilor pentru participare: din ce în ce mai mulţi cetăţeni încep să reacţioneze atunci cînd sînt nemulţumiţi de ceea ce face (sau nu face) administraţia publică, din ce în ce mai mulţi oameni încep să se organizeze împotriva a ceea ce consideră că e nedrept. În cadrul unuia dintre programele noastre (

), oferim asistenţă pentru advocacy: sprijinim grupuri de cetăţeni să convingă administraţia să rezolve problemele care îi deranjează. Ultimii doi ani au adus la CeRe din ce în ce mai mulţi oameni care cereau sprijin pentru problemele cu care se confruntau: blocuri construite pe spaţiul verde, lucrări edilitare dezvoltate fără grijă pentru confortul locuitorilor, teii din Iaşi defrişaţi de un primar care nu ţine cont de istoria oraşului şi de glasul locuitorilor săi etc. („Iaşiul iubeşte teii“, „Luptă pentru strada ta“, „Lăsaţi copacii în pace“ etc.). 

În online, dar mai ales în offline, au apărut grupuri organizate pe sectoare – Cetăţean Sector 6, Cetăţean Sector 3 – sau pe cartiere – Prietenii Parcului IOR (Titan) sau Iniţiativa Prelungirea Ghencea. Toţi aceştia sînt oameni nemulţumiţi de felul în care administraţia (nu) răspunde problemelor comunităţilor lor. Sînt oameni care au înţeles că, dacă vor o schimbare, trebuie să acţioneze. Şi acţionează. Toţi aceştia sînt aceiaşi cetăţeni despre care în 2011 spuneam că rareori se organizează şi iau atitudine. Dacă schimbările la nivelul societăţii civile (organizată sau nu) devin încet-încet vizibile, aşteptarea este ca, la presiunea cetăţenilor, să apară schimbări şi la nivelul guvernării şi al clasei politice. Din păcate, sînt foarte timide, dar sînt. De exemplu, imediat după alegerile prezidenţiale, primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, anunţa că renunţă la proiectul de construcţie a unei săli polivalente în Parcul IOR (proiect puternic contestat de cetăţeni). Apar semne de deschidere şi către organizaţii neguvernamentale. Politică fără Bariere – un grup de organizaţii care militează pentru schimbarea legii partidelor politice – a pus pe agenda candidaţilor, la alegerile prezidenţiale, Legea partidelor politice. În perioada electorală, aceasta a adresat o serie de întrebări candidaţilor la funcţia de preşedinte al României, legate de schimbarea legii partidelor politice. Aşa cum niciodată nu s-a întîmplat în trecut, toţi candidaţii principali la alegeri au răspuns întrebărilor adresate. 

Ce ar putea urma 

O societate în care există comunicare constantă şi constructivă între cetăţeni şi clasa politică, şi în care politicile servesc societăţii, şi nu intereselor private, este normalitatea dezirabilă. Avem deja o tendinţă de creştere a interesului cetăţenilor pentru comunicare. E rîndul clasei politice să răspundă. De-aici înainte sînt posibile mai multe scenarii: 

● Clasa politică înţelege că e nevoie să se reformeze şi să-şi reconsidere modul în care se raportează la cetăţeni. Se schimbă felul de a guverna, se deschide scena politică. 

● Clasa politică nu înţelege că e nevoie să se reformeze, rămîne încremenită în practicile curente. Oamenii sînt nemulţumiţi şi reacţionează puternic. 

● Clasa politică nu înţelege că e nevoie să se reformeze, rămîne încremenită în practicile curente. Oamenii sînt dezamăgiţi, dar se resemnează şi ne întoarcem în 2011. 

● Chiar dacă mingea pare a fi la guvernanţi, e rolul nostru să ajutăm bulgărele de zăpadă să continue să se rostogolească. Dacă ne vom regăsi în cel de-al treilea scenariu înseamnă că vom fi pierdut o oportunitate importantă, pe care nu o vom putea recrea cu uşurinţă. 

Oana Preda este director al CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.