De cealaltă parte a "baricadei"

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
De cealaltă parte a "baricadei" jpeg

Deoarece majoritatea articolelor din acest dosar sînt semnate de către experţi în domeniul educaţiei (formale sau nonformale), am încercat să aflăm cine se găseşte de cealaltă parte a baricadei, cine sînt participanţii la proiectele de educaţie nonformală, de ce au ales să se implice la aceste proiecte şi care sînt impresiile lor vizavi de acest tip de educaţie. Iată ce au răspuns:

● Cornelia Zaharencu

51 de ani, Uniunea Ucrainenilor din România, participant la Cursul „Scrierea propunerilor de finanţare“, proiectele „Tineret în Acţiune“

În cadrul cursului TiA la care am participat, am cunoscut metodele nonformale. La prima vedere, mie, născută fiind cu mult înaintea Revoluţiei, mi-au părut nişte lucruri lipsite de substanţă, fluşturatice. Dar acest curs m-a făcut să-mi schimb radical percepţia asupra metodelor de comunicare între oameni. M-au impresionat pozitiv deoarece am redescoperit gustul jocului. M-am bucurat şi m-am simţit mai tînără cu cel puţin 20 de ani. Metodele nonformale sînt foarte vii, energizante, relaxante, în acelaşi timp, şi fac să dispară barierele dintre oameni: de limbă, de vîrstă, de nivel de educaţie.

Cu ajutorul acestor metode, „poţi trece marea“, înţelegînd prin aceasta că poţi depăşi necazurile, neînţelegerile între concetăţeni, diferenţele de opinie. Mă gîndesc să aplic aceste metode şi în relaţiile cu toţi cunoscuţii, cu elevii mei, chiar şi în orele de predare. Sînt sigură că s-ar schimba în bine relaţia profesor-elev, dacă s-ar folosi în procesul instructiv-educativ aceste metode: vînătoarea de comori, biblioteca vie, teatrul forum, photovoice, teatrul labirint, cafeneaua publică.

● Alexandra Grapini

25 de ani, Asociaţia „Acţiune în voluntariat“, participant la Cursul „Laboratorul de Educaţie Nonformală“

Pentru mine, laboratorul a reprezentat un loc aparte, un mic univers unde s-au întîlnit curiozitatea cu învăţarea şi jocul. Timp de şapte zile, am experimentat educaţia nonformală, împreună cu oameni frumoşi şi deschişi, care astăzi îmi sînt foarte dragi. Metodele prezentate au avut ca puncte comune diversitatea, interactivitatea, creativitatea. Structura şi obiectivele acestora diferă în funcţie de metodă; unele au un impact puternic la nivel individual, în dezvoltarea personală a participanţilor, din această categorie făcînd parte atelierele de improvizaţie, dans contemporan, teatrul labirint, psihodrama, iar altele produc efecte la nivelul comunităţilor în care sînt implementate, în schimbarea atitudinii vizavi de respectarea drepturilor omului sau faţă de anumite probleme locale. Aş menţiona biblioteca vie, photovoice-ul, teatrul forum, animaţia stradală. Avantajul acestor metode este că se pot folosi în diverse proiecte. Eu mi-am propus să le utilizez în activităţi care au ca teme cultura urbană, învăţarea interculturală şi dezvoltarea cetăţeniei active. Experienţele prin care trec participanţii în cadrul unui astfel de laborator produc schimbări atît de puternice la nivel individual, încît aceştia se vor raporta adesea la experienţa laboratorului ca la un eveniment de referinţă în dezvoltarea lor personală. Metodele învăţate într-un astfel de laborator nu au impact doar asupra celor care s-au implicat în mod direct în realizarea lor, ele multiplicîndu-se şi la nivelul comunităţilor cu care participanţii interacţionează ulterior.

● Cristina Sînziana Buliga

24 de ani, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Animaţia este un domeniu fascinant, îi dezvoltă atît pe cel care „livrează“, cît şi pe beneficiari. Însufleţirea timpului prin animaţie pare că te duce într-o altă lume, în care tu eşti erou şi îţi faci propria variantă a poveştii. Mi-am dat seama că înveţi, te descoperi, ajuţi şi, mai ales, creezi. Cursul de animaţie socio-educativă a fost o bună introducere în acest mediu de „joacă cu folos“. Am înţeles funcţiile, tipurile de activităţi, obiectivele, alcătuirea şi livrarea animaţiei – cum altfel, dacă nu prin nonformal? Am văzut că este nevoie de animaţie şi că aceasta îi apropie pe oameni. Îmi place cînd am ocazia să prezint altora (cu onoare!) ce am învăţat şi să imaginez, alături de alţi animatori, activităţi curioase şi bogate în înţeles. În organizaţia unde îmi desfăşor activitatea, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, în timpul „Săptămînii Altfel“, am fost în Buzău şi am ţinut un training despre animaţie elevilor de la liceul pedagogic. Am trăit atunci pe pielea mea experienţa revelatoare a copiilor care au luat contact pentru prima oară cu nonformalul şi s-au produs schimbări grozave în viaţa lor.

Educaţia nonformală îl aduce pe participant în afara zonei lui de confort, acolo unde îşi poate trage singur învăţămintele; iar această învăţare din experienţă e cu atît mai importantă, cu cît nu este condiţionată de vîrstă, de timp sau de loc. Oamenii se schimbă în bine, se dezvoltă la nivel personal, îşi lărgesc perspectivele, capătă curaj, colaborează, aduc idei originale, reuşesc să se autoexprime.

● Dorina Ichim

32 de ani, Asociaţia „Alături de Tine“, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Fiind profesor de Arte Plastice şi, de aproape trei ani, coordonatorul unei echipe de evenimente pentru copii, am fost curioasă să aflu ce metode se aplică la acest curs de animaţie socio-educativă. Am experimentat metodele învăţate la curs, împreună cu o echipă, în cadrul „Săptămînii Altfel“ – „Să ştii mai mult! Să fii mai bun!“ –, printr-o acţiune de voluntariat la şcoala din comuna Ileana, judeţul Călăraşi. Am urmărit un plan de animaţie pe care l-am realizat înainte: „Aeronava 03042013 – căpitanul fiind un pirat, ajutoarele căpitanului: Spiderman şi Bugs Bunny, stewardese fiind Zîna Primăverii şi Hannah Montana – a pornit de dimineaţă la drum, cu bateriile încărcate, către Planeta Ileana.“

Acest tip de formare are efecte pozitive, am adus multă bucurie în sufletele copiilor. Una dintre fetiţe chiar mi-a şoptit: „Eu am mai văzut aşa ceva o singură dată la Bucureşti, la circ, şi mă bucur că aţi venit.“ Un alt copil a stat şi m-a urmărit, a aşteptat pînă cînd am terminat de pictat şi mi-a spus: „Vreau pirat ca tine.“ Pe scurt, dacă punem suflet şi pasiune în tot ce facem, efectele vor fi bune întotdeauna.

● Gisculescu Violeta

35 de ani, Asociaţia Educatoarelor din România, filiala Vrancea, participant la Cursul de „Management
al voluntarilor“

Am învăţat, la acest curs, metode noi de educaţie, nonformale, metode deosebite, care funcţionează perfect în lucrul cu tinerii şi nu numai. Le aplic zilnic la clasă (pentru că sînt şi cadru didactic), iar copiii s-au obişnuit foarte repede cu ele şi sînt încîntaţi. Le aplic de cîte ori am ocazia, la întîlnirile de la cercurile pedagogice, la comisiile metodice, la diverse întîlniri, activităţi şi cursuri pe care le susţin. Aceste metode mă ajută să mă integrez foarte uşor într-un grup, să cunosc oameni, să cunosc tinerii, să empatizez cu ei şi, nu în ultimul rînd, mă ajută la formarea mea personală şi profesională. Pînă acum, de exemplu, nu ştiam că există metode specifice de recrutare, motivare şi evaluare a voluntarilor, iar despre educaţia nonformală nu pot spune decît că, prin cursurile la care am participat, am simţit, de fiecare dată, că am mai adăugat cîte o cărămidă la temelia formării mele profesionale. E de dorit să se facă educaţie nonformală oriunde, tot timpul.

Foto: FDSC

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.