Cum faci bine ascultînd

Alina KASPROVSCHI
Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Cum faci bine ascultînd jpeg

Ne-am întîlnit pentru prima dată într-o după-amiază de vară. Erau tineri şi entuziasmaţi – urmau să se căsătorească peste cîteva luni. Cristina şi Oliver aveau un plan curajos: voiau să-şi doneze toţi banii pe care urmau să-i primească dar de nuntă, unui proiect în comunitate. Pentru asta, nici chiar Google nu e de ajutor.

„Unde donezi 10.000 de euro cu sens?“, aceasta era întrebarea la care trebuia să găsesc răspuns în următoarele luni. Nu un răspuns general valabil, nu răspunsul meu – ci al celor doi donatori. Aşa că am făcut ceea ce învăţasem – am ascultat. Le-am pus celor doi o mulţime de întrebări, multe dintre ele foarte personale. Unde au crescut? Cu cine? Ce eroi au avut în copilărie? Ce îi mişcă pînă la lacrimi? Dacă ar avea bani nelimitaţi, ce ar face cu ei pentru ceilalţi? Ce experienţe de viaţă le-au transformat felul în care sînt acum?

Ascultînd, am început să văd cum se conturează proiectul pe care-şi doreau să îl sprijine. Un proiect pentru persoane în vîrstă, care să nu ofere mijloace de subzistenţă, ci mai degrabă motive de viaţă activă şi plină de bucurie. Am început să căutăm astfel de proiecte şi să le trecem printr-un scurt proces de verificare. Sînt credibile? Au impact? Oferă cu adevărat servicii de calitate? Pot să lucreze cu donatorii şi să le ofere experienţe memorabile, dar şi siguranţa că banii lor sînt bine folosiţi? La final, cei doi au ales tot cu inima. Au vizitat proiectele recomandate şi l-au ales pe acela unde au simţit că oamenii care îl coordonează fac mai mult decît o meserie: îşi urmează pasiunea.

Timp de opt luni, Fundaţia Principesa Margareta a României, organizaţia care a primit finanţarea, a ajutat mai mult de 100 de persoane în vîrstă să iasă din casă, să nu fie singure de Crăciun, să cunoască oameni noi, să se bucure de vacanţă, să se lase ajutate, să fie folositoare în comunitatea lor. Pe scurt, să trăiască, nu doar să fie în viaţă.

În România, se vorbeşte mai mult despre caritate, decît despre filantropie, aşa că Oliver şi Cristina au fost printre primii filantropi cu care am lucrat. Dacă ne uităm la etimologie, filantropii sînt iubitori de oameni, dar asta nu clarifică diferenţa dintre termeni. Teoria domeniului spune că, în timp ce caritatea este ajutorul imediat, pe termen scurt, filantropia găseşte soluţii pe termen lung, care merg la rădăcina problemei. Donatorul care face caritate dă copiilor din centrele de plasament portocale. Nimic greşit aici, copiii au nevoie de vitamine în fiecare zi! Un filantrop merge însă dincolo de actul de caritate. Pentru că vrea să aibă impact, el are nevoie să cerceteze domeniul, să înţeleagă soluţiile, să îşi folosească nu doar resursele, ci şi valorile, experienţa de viaţă şi modul în care vede lumea în procesul de donaţie. La final, poate alege să sprijine copiii să meargă la şcoală, să îşi descopere talentele, găseşte soluţii sistemice care îi scot din centrele de plasament sau previn abandonul. Oricare din variante este corectă, iar deciziile sînt foarte personale.

Consilierii filantropici sînt acei profesionişti care sprijină un donator să ia decizii personale bune, atunci cînd oferă bani.

Spre deosebire de o persoană care strînge fonduri şi este dedicată unei cauze, un consilier filantropic este dedicat clientului său, donatorul. Cînd fac consiliere, nu merg să vînd ceva, un proiect sau o organizaţie, ci îmi servesc clientul. Cu Cristina şi Oliver am început procesul de la o idee vagă – „să sprijinim un proiect cu copii sau vîrstnici“. Iniţial nu am adus pe masă nimic din ideile mele. Doar am ascultat şi m-am asigurat că înţeleg bine contextul lor.

În lume, companiile mari de consultanţă şi chiar băncile au departamente întregi de consiliere filantropică. Acestea sprijină donatori importanţi să ia decizii în valoare de miliarde de dolari anual. În România, sîntem 10, poate 20 de persoane care au trecut printr-o experienţă de formare de şase luni şi a căror expertiză este încă în proces de consolidare. Cu toţii am absolvit Inspire, un program regional de educaţie pentru viitori consilieri filantropici, dezvoltat de Asociaţia pentru Relaţii Comunitare şi sprijinit de fundaţia care poartă numele unui filantrop american, Chales Stewart Mott Foundation. Fenella Rouse, mentorul nostru, vine cu o experienţă de consiliere filantropică de peste 15 ani. Poveştile ei, cu proiecte strategice peste tot în lume şi donatori multimilionari, păreau literatură SF pentru România. Şi totuşi, iată-ne făcînd acelaşi lucru. La o altă scară, desigur, dar pe baza aceloraşi principii.

De cînd am lucrat împreună, Cristina şi Oliver au făcut un copil, au luat premii de filantropie şi au apărut în presă. Lumea e interesată de ei şi îi consideră o curiozitate frumoasă – doi oameni care au vrut să îşi înceapă viaţa bine, făcînd bine. Eu cred că ei sînt mai mult decît atît – un exemplu despre cum poţi să fii generos atît cu inima, cît şi cu mintea deschisă. În anii care urmează, sînt sigură că se vor forma generaţii întregi de filantropi, alături de generaţii întregi de oameni care să îi consilieze în alegerile lor.

Jocul de făcut bine cu sens abia a început în România. Experienţa Cristinei şi a lui Oliver ne arată că nu e un joc doar pentru milionari – aşa că vă invit şi pe voi să faceţi parte din acest joc.

Alina Kasprovschi este consilier de filantropie. Conduce de trei ani Fundaţia Comunitară Bucureşti, organizaţie nonprofit care sprijină întîlniri între donatori şi proiectele din comunitate. Fundaţia organizează evenimente de strîngere de fonduri, precum Swimathon, şi gestionează fonduri numite ale unor donatori individuali sau companii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.