Cum am ajuns să-mi trăiesc visul – dialog cu Anna TIFU

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Cum am ajuns să mi trăiesc visul – dialog cu Anna TIFU jpeg

Anna Tifu s-a născut în 1986, în Italia. A debutat la 11 ani, ca solistă a Orchestrei Naţionale a Ţinuturilor Loarei, iar la 12 ani a cîntat pe scena Scalei din Milano. A cîştigat numeroasele premii internaţionale, iar în 2007 a fost laureată a Concursului Interna­ţional „George Enescu“, fiind, de altfel, cea mai tînără premiantă.

Am întrebat-o, aşadar, ce a însemnat acest premiu pentru ea şi dacă a contat premiul în cariera sa.

„Bineînţeles! Ca să devii un muzician bun ai nevoie de o combinaţie de talent, efort, sacrificii, şanse, inteligenţă şi personalitate. Din experienţa mea, faptul că am cîştigat Concursul Enescu a însemnat un pas decisiv în cariera mea, a fost cel mai important ingredient – mi a oferit posibilitatea de a atinge un ţel pe care orice muzician şi-l propune: acela de a cînta alături de marii artişti, orchestre şi dirijori cunoscuţi. După ce am cîştigat acest premiu am fost invitată la multe festivaluri prestigioase, concerte de renume dirijate de oameni precum Gustavo Dudamel şi Simon Bolivar, Yuri Temirkanov şi Accademia Nazionale di Santa Cecilia, ca să numesc doar pe cîţiva… Aşa că, datorită Concursului Enescu, am ajuns să-mi trăiesc Visul.“

Despre muzica lui Enescu, Anna Tifu spune că apropierea s-a produs mai ales după ce a cîştigat competiţia. „Acum cînt în mod regulat muzica lui Enescu şi, bineînţeles, fiind pe jumătate româncă, acest lucru mă face extrem de mîndră. De altfel, următorul meu proiect este să înregistrez un CD cu muzica lui Enescu, pe care îl consider unul dintre cei mai mari compozitori şi muzicieni ai secolului 20! Pentru mine este o călătorie inspiraţională să descopăr lucrări noi ale compozitorului.“

Vorbind despre muzică şi descoperiri, am mai întrebat-o pe tînăra violonistă care este partitura care o provoacă cel mai mult.

„Cred că Șostakovici, «Concertul pentru vioară nr. 1», care este şi concertul meu preferat. Există multe concerte pentru vioară care sînt dramatice, dar întunecimea şi durerea pe care le poţi simţi de la prima notă a acestui concert sînt unice. De fiecare dată cînd îl cînt, pare că descopăr noi lucruri. Este, de altfel, un concert care ocupă un loc special în inima mea, deoarece l-am descoperit cînd eram copil, la 12 ani, alături de Orchestra Naţională a Ţinuturilor Loarei. Cîntam Bruch şi, în a doua parte a concertului, era acest violoncelist fabulos care intrepreta concertul lui Șostakovici pentru violoncel. Ţin minte că m-am «supărat» pe tatăl meu pentru că nu m-a învăţat să cînt la violoncel, ca să pot cînta şi eu acea bucată. Bineînţeles, cînd am descoperit că Șostakovici scrisese şi concerte pentru vioară, m-am liniştit.“

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.