„Cu cît te împrieteneşti mai bine cu emoţiile tale, cu atît vei fi mai inspirat“ - un dialog cu Valentin Radu ARSENE

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
„Cu cît te împrieteneşti mai bine cu emoţiile tale, cu atît vei fi mai inspirat“   un dialog cu Valentin Radu ARSENE jpeg

Ce reprezintă inspiraţia din punct de vedere psihologic şi al psihoterapeutului? 

Pentru a fi inspirat e necesar să fii pasionat, implicat, iar asta ţine de mecanismul motivaţiei personale. Inspiraţia vizează căutarea creativă de soluţii la problemele vieţii, aşadar ea este un atribut al creativităţii ca dimensiune a condiţiei umane şi vorbeşte despre ceea ce ne pasionează, despre cine sîntem, despre ce ne dorim de la viaţă, ce ne preocupă. Iar în ecuaţia motivaţiei intră aşteptările personale sau ce şi cît credem că e posibil pentru noi, valorile profunde sau ce ne aduce plăcere şi satisfacţie şi, nu în ultimul rînd, impulsivitatea sau capacitatea de a rezista la frustrare. 

Cred că mai mult decît să fim inspiraţi este mai indicat să ne dorim să fim creativi, pentru că inspiraţia este o evaluare calitativă a creativităţii şi ştim că judecata inhibă creativitatea. Primul lucru necesar pentru a impulsiona creativitatea este eliberarea de teama de a greşi, de a fi inadecvat, de a nu avea finalitatea dorită sau succesul căutat. 

Inspiraţia este un produs al unei procesări emoţionale şi inconştiente a materialului psihic. De aceea, pentru a fi cît mai inspirat este necesar să-i oferim psihicului (să ne oferim) cît mai multe informaţii şi experienţe variate şi de calitate cu care să se „joace“, pentru că un puzzle din două piese nu va solicita vreo inspiraţie. Procesual, cu cît te antrenezi mai mult şi te împrieteneşti mai bine cu emoţiile tale, cu atît vei fi mai inspirat. Abia după ce culegi cît mai nonjudicativ toate ideile creative oricît de ciudate, amuzante sau chiar tabu ar fi ele, poţi trece la selecţia şi prelucrarea lor cognitivă, raţională, conştientă. 

Ce îl mai inspiră pe omul modern? 

Eu văd patru direcţii mari în care oamenii se ancorează şi caută soluţii la problemele vieţii. Prima ar fi spiritualitatea tradiţională şi valorile religioase, care, cel puţin la noi, sînt încă bine reprezentate. A doua este direcţia ştiinţifică, raţională, bazată pe date probate prin cercetare. O a treia este reprezentată de reperele consumiste ale societăţii în care trăim, cum ar fi succesul şi creşterea continuă, posesiunile materiale, recunoaşterea socială. A patra este un soi de new age al New Age-ului. O combinaţie de speculaţie pseudo-ştiinţifică şi pseudo-spirituală, într-o periculoasă ascensiune în mediul online şi pe canalele de socializare. În epoca interconectării generale, a putea identifica informaţii reale şi valoroase mi se pare cea mai mare provocare, deoarece, în lupta pentru expunere şi cîştigarea atenţiei publice, articolele care speculează pe diverse teme pot fi mult mai seducătoare decît cele ştiinţifice sau cele ale unei personalităţi intelectuale recunoscute. Se pot crea astfel curente de opinie care să influenţeze chiar şi piaţa economică, plecînd de la pure ficţiuni, pentru că cea mai răspîndită manipulare este amestecul de adevăr şi neadevăr, argumente raţionale şi emoţionale. Soluţia pentru a nu căuta inspiraţie în discursuri seducătoare şi promisiuni false este educaţia, valorile clare şi maturizarea emoţională. 

Pe lîngă cele enumerate, o direcţie importantă de inspiraţie rămîne reprezentată şi de toate formele de expresie artistică. Şi aici, tirania eficienţei economice face presiune pe calitatea produselor artistice pentru a fi consumate de un public cît mai larg. 

Inspiraţional, aspiraţional, motivaţional. Discurs inspiraţional, modele inspiraţionale. Sînt termeni şi concepte noi, în societatea noastră. Ajută la ceva sau sînt pur şi simplu lipsite de conţinut? 

Efectele discursului inspiraţional nu ştiu să fi fost măsurate ştiinţific. Ceea ce funcţionează este modelarea prin puterea exemplului. Asta înseamnă ca cel care vrea inspiraţie într-un anumit domeniu să căute o persoană care să-i fie exemplu şi model pe baza rezultatelor recunoscute. În sine, nu cred că cineva poate inspira pe oricine şi în orice direcţie. Aici e o confuzie cu energizarea pe care o poate da un discurs charismatic, seducător, alert, dar al cărui efect se topeşte cînd ai ieşit din sală. Sigur, pot fi discursuri educative, dar inspiraţia nu vine din ceea ce ştii, ci vine din ceea ce eşti, ceea ce ai făcut şi se duce către cei care caută în aceeaşi direcţie. Cu puţină atenţie şi experienţă putem observa dacă pasiunea şi energia celui care ne promite inspiraţie vine dintr-o structură de personalitate histrionică sau narcisistică, este compensatoare tocmai la o lipsă reală şi demonstrabilă de rezultate sau este cu adevărat produsul unei bucurii de viaţă şi al unei reale dorinţe de a împărtăşi din experienţa şi convingerile personale. 

-ul, ca şi antrenorul de sport, ar trebui să se asigure că lucrează cu structuri sănătoase. La fel cum nu poţi antrena un atlet accidentat la picior pentru că are mai întîi nevoie de recuperare prin terapie, la fel nu poţi antrena pentru succes pe cineva cu răni emoţionale. În caz contrar, încercările de acţiune vor fi autosabotate, nesusţinute de motivaţia clientului, rezultatele vor fi cel mult modeste, iar întîlnirea cu neputinţa poate declanşa depresii grave. 

Cît despre gîndirea pozitivă, a fost infirmată ştiinţific pentru simplul fapt că ignorarea realităţii predispune la visare, nu la acţiune.

Există inspiraţie în profesia de psihoterapeut şi, dacă da, cum se manifestă ea? 

Aş spune că inspiraţia este o condiţie necesară atunci cînd lucrezi cu oamenii. Deşi există o solidă cunoaştere ştiinţifică în spatele intervenţiilor psihoterapeutice, nu poate fi vorba despre reţete cu aplicabilitate generală şi efecte previzibile certe. Prin urmare, inspiraţia joacă un rol important în terapie, iar asta înseamnă ca atenţia terapeutului să penduleze permanent între ce vine dinspre client şi ce „mişcări“ se întîmplă în interiorul lui. O cauză şi un indicator al problemelor psihologice este incoerenţa din interiorul clientului între ceea ce îşi doreşte, ce poate, ce simte, ce crede etc. şi care uneori nu poate fi detectată decît prin modificări subtile de senzaţii corporale sau emoţionale, ca rezonanţă a terapeutului. Faptul de a fi deschis către aceste mesaje, a le primi în plan conştient, a le oglindi şi expune analizei clientului poate fi considerat ca o inspiraţie, ceva ce nu ar avea sens într-o procesare cognitivă, din aproape în aproape, a materialului expus de client.

a consemnat Adina POPESCU  

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.