Festivalul Dilema veche 2016 i-a invitat pe Angela Cristea, șefa Reprezentanței Comisiei Europene la București, pe Hans Klemm, ambasadorul SUA la București, pe Ján Gábor, ambasadorul Slovaciei la București și pe George Maior, ambasadorul României la Washington, la o dezbatere, moderată de Sever Voinescu, despre teme actuale ale lumii de azi, cu accent pe problema dificilă a imigrației. Această dezbatere a fost realizată cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România.

 

Sever Voinescu: Acum un an, sute de mii de oameni veniți deodată peste Mediterană au atins granița UE, încercînd să intre. Noi am știut pînă atunci că granițele sînt sigure, că avem oameni, instituții, proceduri, resurse care se ocupă de gestionarea lor și, cu siguranță, așa stăteau lucrurile. Dar cînd numărul lor a ajuns la cîteva sute de mii într-o perioadă scurtă de timp, am avut sentimentul că instituțiile noastre colapsează. Atunci ne-am speriat – o reacție firească pentru un cetățean care constata că instituțiile care trebuie să protejeze un teritoriu nu o fac. Este îndreptățit acest sentiment pe care l-am avut și pe care mulți îl au în continuare?

Angela Cristea: Nu sînt de acord cu faptul că instituțiile europene au colapsat. Ce s-a întîmplat a fost o incapacitate a statelor naționale din prima linie de a gestiona acest val migrator, care depășea cu mult capacitățile lor în linie cu regulile europene. De aceea, primul lucru pe care l-am făcut a fost să punem în discuție aceste reguli și să vedem în ce măsură le putem adapta la acest fenomen care era de așteptat, dar care nu a fost anticipat la amploarea pe care a avut-o. Al doilea lucru pe care aș vrea să-l punctez este că această criză este și o oportunitate și cred că, acum, întregul pariu pentru Europa e cînd și cum va ieși din zona de criză, pentru a intra în zona de oportunitate. Pentru că e clar, pe termen mediu și lung e în interesul UE să gestioneze cît mai bine valul de migrație și să transforme imigrația ilegală în imigrație legală, pentru că avem nevoie de imigranți în Europa.

Sever Voinescu: SUA sînt, în mod fundamental, o țară de imigranți. Imigranții sînt cei care au reușit să construiască cel mai puternic stat din lume al secolului XX. Privind această criză din Europa, văzînd spaimele noastre, ce reacție aveți?

Hans Klemm: Este un subiect extrem de important pentru Europa, dar și pentru SUA și restul lumii. SUA e o țară fondată pe principiul imigrării. De-a lungul istoriei, ne-am confruntat cu valuri repetate și uneori imense de imigranți și, cu cîteva excepții, țara noastră s-a dovedit a fi foarte capabilă și flexibilă în absorbția acestor valuri de oameni, care au contribuit la consolidarea democrației și a economiei, și la puternica influență pe care SUA o are azi în lume. Cînd privim la ce se întîmplă în Europa, o facem cu empatie și înțelegere pentru că, deși SUA au integrat cu succes valurile de imigranți, acest lucru este întotdeauna o provocare grea pentru oricine și credem că este o provocare globală, nu doar europeană.

Sever Voinescu: Cifrele sînt extrem de mari. Citisem într-un raport al ONU că, în 2014, 60 de milioane de oameni și-au părăsit casele fie din cauza războiului, fie a foamei sau a dictaturilor. Pentru că se apropie summitul de la Bratislava, unde Slovacia exercită președinția, vă întreb: noi, cei din afara spațiului Schengen, mai putem spera, în condițiile actuale, la o grabnică aderare la acest spațiu?

Ján Gábor: În primul rînd, cîteva cuvinte legate de fenomenul imigrației. Nu e ceva nou, o știm foarte bine și noi, Slovacia fiind un produs al migrației de la Nord la Sud. Nu sîntem împotriva imigrației, dar dorim o imigrație controlată. Să știm cine și de unde vine. Cei care vor să vină sînt bineveniți, dacă vor să contribuie la bunăstarea societății noastre. În ceea ce privește spațiul Schengen, Slovacia a fost prima țară care a susținut poziția României în UE, și dorim ca România să facă parte și din Schengen, din mai multe motive. Pentru noi, slovacii, abia intrarea în spațiul Schengen a însemnat finalul Războiului Rece. România a îndeplinit toate criteriile tehnice pentru aderarea la spațiul Schengen și noi vom face tot posibilul, la Bratislava, pentru a o susține. Doar că, știți bine, nu depinde totul doar de noi, UE fiind un concert de 28 de țări, unde trebuie ajuns la un consens. Oricum, vocea de la Bratislava va spune „da“.

Sever Voinescu: Revenind la tema migrației, Angela Merkel a spus că nu înțelege cum 505 milioane de europeni au o problemă să primească un milion de refugiați. Evident că nu e o problemă și că avem toate resursele să le asigurăm casă, masă, să îi integrăm etc. Problema este, de fapt, frica multor oameni, care provine din diferențele culturale.

George Maior: Dacă ar fi să privim holistic această chestiune, aș spune că n-ar trebui s-o vedem doar din perspectivă culturală, ci și din perspectiva cauzalităților mai profunde, care sînt legate de instabilitatea și de războiul civil din Siria, de fluctuațiile imprevizibile din Turcia, de faptul că această criză – și trebuie să recunoaștem că e vorba de o criză a imigranților în Europa – se coroborează, din păcate, cu o serie de alte crize economice sau geo-politice din zona de Est a Europei, legate de Rusia, dar și cu recentul Brexit, un eveniment neașteptat și defavorabil pentru UE. Toate acestea interferează și potențează anumite aspecte negative ale acestor crize. Pentru o rezolvare, trebuie vizate cauzele profunde; ceea ce presupune un efort diplomatic major, cooperare internațională, dar și stabilizarea situației din Siria și ameliorarea relației cu Turcia. Nu aș spune că Europa nu e pregătită să înțeleagă această vastă dimensiune strategică, dar cred că Europei îi lipsește, din păcate, voința politică fermă, reală, de a ataca integrat această chestiune. De aici și importanța vitală a alianței transatlantice, care își arată – și trebuie să își arate în aceste momente – forța. Fără această colaborare strategică nu vom putea gestiona criza și nici problemele de securitate ale căror cauze profunde sînt legate de evenimentele din Orientul Mijlociu.

Sever Voines­cu: Soluția pe care Comisia Europeană o vede e aceea de a transforma migrația ilegală într-una legală. Puteți elabora?

Angela Cristea: Cînd a lovit acest val migrator nu știam de unde vin acești oameni, cîți dintre ei sînt imigranți și cîți refugiați, altfel spus, cîți dintre ei au, de fapt, nevoie de protecția internațională pe care UE o acordă fără tăgadă – pentru că are o obligație legală, dar și pentru că sîntem un spațiu al valorilor și al umanității. Cum să transformăm migrația ilegală, necontrolată, într-una legală și controlată? Sînt patru piloni. Toată lumea e de acord, chiar și cei care s-au declarat antiimigrație, că trebuie să ne ocupăm de problemă la sursă; altfel, ne vom transforma într-un fel de pompieri care încearcă să stingă focurile care apar, în vreme ce incendiatorul care scapără chibritul continuă să umble liber. Asta înseamnă să mergem în statele de emigrație și să lucrăm acolo pentru creștere economică și democrație, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiți să plece. Însă rezultatele unor asemenea intervenții sînt pe termen lung și foarte lung. Și, între timp, la granițele UE mor oameni, ceea ce e foarte greu de acceptat chiar și de către cei care se manifestă împotriva imigranților. Cînd a apărut acea fotografie cu copilul mort pe plaja din Turcia, ceva din inima fiecărui european s-a rupt. De aceea, avem nevoie să completăm măsurile pe care le luăm la sursă cu măsuri pe care le luăm la granița și în interiorul UE. Al doilea pilon e întărirea granițelor externe; am propus înlocuirea FRONTEX-ului, care avea puteri limitate, cu o agenție europeană pentru paza de graniță și de coastă, și sperăm ca legislatorul UE, format din consiliu și parlament, să aprobe această propunere pînă la sfîrșitul anului, astfel încît ea să fie operațională. Al treilea pilon: consolidarea capacității noastre de administrare a politicii comune de azil, pentru că mulți dintre imigranți sînt refugiați și au nevoie de protecție internațională. Al patrulea pilon se referă la solidaritate, care a fost pînă la urmă principalul impediment în această criză, marele test pentru UE: cum sprijinim, cum redistribuim aceste valuri de imigranți între statele membre, astfel încît acestea să nu colapseze?

Sever Voinescu: Vorbind despre im­por­­tanța relației transatlantice, pre­șe­­­din­te­le Barack Obama a anunțat că SUA pri­mește zece mii de refugiați. Cum în­țe­leg SUA să fie solidare cu UE în fața acestei provocări?

Hans Klemm: Susțin acest punct important: trebuie să separăm migrația legală de cea ilegală. Migrația ilegală este cea care provoacă neînțelegeri la nivel politic și aduce frica în rîndurile populației – asta se întîmplă în Europa, și nu numai aici. Este un aspect foarte important, care a contribuit, cred, și la Brexit, englezii observînd un soi de incapacitate a statului de a controla fenomenul imigrației. Atît SUA, cît și UE depun însemnate eforturi diplomatice și militare pentru a stabiliza situația și a aduce pacea în Siria. Încercăm de asemenea să îi ținem pe refugiați cît mai aproape de casa lor, pînă la rezolvarea conflictului din Siria, prin ajutoare umanitare acordate pentru refugiații sirieni din Turcia și Liban. Recunoscînd gravitatea crizei refugiaților, președintele Obama a invocat un summit al liderilor ONU în luna septembrie, la New York, pe tema politicilor de integrare a refugiaților și imigranților nu doar din Siria, ci din întreaga lume.

Sever Voinescu: Avem nevoie de imigranți? Aduc ceva în plus? Sîntem în situația SUA de a ne construi un întreg imperiu bazat pe migrație?

Ján Gábor: Vorbind despre Slovacia, noi sîntem o societate deschisă. Avem mai multe minorități bine integrate. Anul trecut, guvernul a invitat o sută cincizeci de familii din Siria, încercînd să le integreze. Jumătate au rămas în Slovacia, restul au plecat mai departe spre Germania sau s-au întors în Siria. Noi nu vrem să îi ținem pe imigranți în ghetouri, ci să îi integrăm. E și o problemă de capacitate, Slovacia e o țară mică. Nu e o problemă cu imigranții ca atare, ci cu faptul că ei schimbă ceva în țară. Referitor la SUA, îmi vine în minte Ellis Island. Americanii au reușit să controleze migrația care venea din Europa. Și noi, azi, beneficiind de o tehnologie avansată, nu sîntem capabili să controlăm frontiera Schengen. Dacă nu reușim să ne apărăm propriul sistem, e începutul sfîrșitului. Diferitele țări ar trebui să se implice la diferite nivele, astfel încît fiecare țară să fie implicată pe măsura intereselor și potențialului ei.

Sever Voinescu: Cînd primim imi­granți din Siria, gîndim în general că îi primim pe creștini, care nu prezintă un pericol, și îi primim pe cei cu educație î­nal­tă, plecînd de la ideea că ei nu reprezintă o amenințare. E o judecată corectă?

George Maior: Criteriile de evaluare în materie de securitate vizează activitatea legală sau ilegală în orizontul unor amenințări care au făcut ravagii în state europene precum Franța sau Belgia. Ceea ce duce la o altă discuție: nu cred că o criză e automat și o oportunitate, dar cred că noi o putem transforma în oportunitate prin diverse politici; una dintre ele ar fi intensificarea cooperării pe linie de informație și schimb de analize între statele europene. Această colaborare, care a fost mai degrabă precară înainte de izbucnirea crizei, e vitală pentru toate statele membre NATO.

Sever Voinescu: Ce s-a schimbat în societatea americană de vreme ce un discurs care îndeamnă la frică de imigranți are succes?

Hans Klemm: Cred că îngrijorarea privind imigranții are mai multe motive, unul fiind recesiunea prin care au trecut SUA și schimbările politice care i-au urmat. Astfel, în rîndurile populației planează o mare neîncredere în liderii țării, care nu au reușit să prevină recesiunea economică. În plus, pe fondul acestei crize economice, America a avut parte de un mare aflux de imigranți. Toți acești factori au creat anxietate și au ridicat în rîndurile americanilor noi întrebări privind imigranții. Dar să nu uităm că imigrația a adus o contribuție enormă la dezvoltarea SUA. Doar un exemplu: 50% dintre cei care au doctorate în știință sau inginerie aparțin imigranților.

Sever Voinescu: Dar avem nevoie de toți imigranții? Și dacă nu, de care dintre ei?

Angela Cristea: După studiile pe care le avem, nu avem nevoie de toți. Dar avem nevoie de un sistem clar, transparent, obiectiv, corect și corect politic, care să separe apele. Cine e imigrant, cine e refugiat și cum ar putea fi nou-veniții integrați în piața muncii? Argumentul meu se referă la faptul că cei care intră pe piața europeană a muncii contribuie la dezvoltarea economică a UE. Dacă nu se schimbă nimic în politica de imigrație sau în politica demografică a UE, oamenii nu vor mai avea pensii. Dacă vrem ca cineva să ne plătească pensiile, acel cineva e, foarte probabil, un imigrant. Acum doi ani, cînd încă ne reveneam din criza financiară, aveam, la nivel european, 25 de milioane de șomeri. În același timp, aveam două milioane de locuri de muncă vacante, pe care nici unul dintre șomeri nu le dorea. Acele locuri de muncă pot fi ocupate de imigranți. Rolul lor e extraordinar de important în crearea de noi locuri de muncă. Temerea celor care sînt împotriva imigrației e șomajul. Dar s-a dovedit că multor imigranți le e mai ușor să se integreze ca self-employed și creatori de locuri de muncă. O altă contribuție importantă e inovația, mai ales în domeniul științei: mulți europeni sînt captivi ai unei perspective „din interior“ asupra lucrurilor. Uneori e necesar să vină cineva din afară, pentru a putea vedea lucrurile „outside the box“; aceștia pot fi tocmai imigranții. 

a consemnat Matei PLEȘU

Foto: M. Oculeanu