Corpul și Timpul

Bogdan RĂILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Viața mea de expat jpeg

E ora 8,53 dimineața. Sînt în sala de fitness de la Worldclass. Merg pe banda înclinată la 5% cu o viteză de 5,4 km/oră. Mi-am pierdut o garnitură de cauciuc de la una din căști și mă chinui să nu îmi cadă din ureche. Ascult The Perfect Circle, care, după mulți ani de pauză, a scos un nou album: Eat the Elephant. În vocea solistului se simt maturitatea și reflexivitatea anilor care au trecut peste el și ale proiectelor pe care le-a început, dar simt și o renunțare, o melancolie, un regret pe care le identific cu mine și care, culmea, mă fac să măresc ritmul pe banda de alergare.

Prin geamurile mari din fața aparatului pe care merg cu pași hotărîți se vede piscina în care înoată oameni, iar dincolo de piscină, prin alt rînd de geamuri, văd terasa hotelului Radisson. Sînt multe scaune așezate în fața unui ecran mare montat pe terasă. Pentru campionatul mondial de fotbal. Ecranul e uriaș. Are trei-patru metri înălțime și vreo șase lățime. Asta e măsura succesului pentru multă lume. Mărimea ecranului. Iar la Radisson pare că totul este despre succes sau pregătit pentru oameni de succes. Pe ecran se proiectează imagini de pe Fashion TV. Fete cu trupuri impecabile și nume exotice defilează, rîd, se zbenguie, fac figuri, se strîmbă la cameră sau stau cuminți în fața oglinzii în timp ce sînt aranjate. Media de vîrstă e sub 22 de ani, sînt sigur. Asta înseamnă succes, îmi spun privind hipnotizat ecranul suprarealist cu fotomodele uriașe din curtea hotelului. Eu, la 22 de ani, mă întîlneam cu un poet în grădina GreenHours. El mă sfătuia să scriu mai mult ca să intru în generația care se forma la vremea aceea (2001-2002), eu îl întrebam dacă are prietenă și ce muzică ascultă. A zîmbit încurcat și mi-a spus că nu, pentru că în timpul liber preferă să citească. Ne-am despărțit cu gînduri de revedere. El s-a călugărit la scurt timp. Eu m-am angajat într-un club de noapte, unde am spălat scrumiere în bar, printre picioarele desfăcute ale stripărițelor, deasupra chiuvetei. Uneori transpirau pe mine fetele și îmi era teamă că o să iau vreo boală din acele picături de apă, dar aveam nevoie de bani ca să pot merge la mare cu prietenii, așa că am mai continuat o vreme. Succesul era legat de bani și atunci, și acum, dar cumva e diversificat. Ca la bebeluși, după o anumită vîrstă, hrana nu mai este alcătuită doar din lapte, la fel și succesul începe să nu mai fie doar pe bază de bani.

Succesul ar putea foarte bine să fie și un corp cu un conținut de grăsime mai scăzut, cu mai puțină scolioză, cu atacuri de panică mai rare, palpitații mai puține sau timp mai bine administrat. Succesul are un preț. Ni se tot repetă asta în diverse forme motivaționale.

În bazinul acoperit au intrat multe doamne pensionare. E ora de aqua gym. Una dintre ele se luptă cu o baghetă din spumă pentru înot să o treacă printre picioare. Apa împinge materialul la suprafață, dar doamna este insistentă și reușește. Persistența într-o idee, ăsta e drumul spre succes. Am văzut mulți oameni care în facultate nu erau extraordinari la ceea ce făceau, dar pentru că au persistat au devenit, după ani, o autoritate sau măcar experți în domeniu. Au devenit oameni de succes sau au avut, cel puțin, succes în domeniul în care au insistat. De altfel, nu notele mari din școală pavează drumul spre succes. Acum, doamna plutește ca un cal de mare în apa bazinului și vorbește cu alte doamne. Ăsta este micul succes. Îmi imaginez că o să ajung și eu să mă bucur peste treizeci de ani la fel cînd o să reușesc să plutesc într-o piscină ca asta, dar înainte de orice trebuie să slăbesc. Corpul. Ăsta e marele meu eșec. Nemesis-ul meu. Simt că asta o să mă bage în pămînt.

Corpul și timpul. Sau mai degrabă lipsa timpului. E 9,10. Mai am o jumătate de oră. Jumătate de oră din ce? Mă gîndesc la rezonanța pămîntului. Citisem undeva că s-a micșorat și, din cauza asta, timpul s-a redus. Universul a început să devină zgîrcit cu timpul. Primim mai puțin și avem mai mult de realizat în interval. Cel mai mare eșec legat de timp îi privește pe prietenii mei. În structura pe care am construit-o pe bîjbîite, prietenii au rămas niște Luni exterioare planetei, pe care le vizitez din ce în ce mai rar. Planeta mea e alcătuită din timp, ore cu băiețelul meu, din care fur ore pentru scris dimineața, ore la serviciu din care fur timp de socializare online, ore de week-end din care fur timp pentru citit și uitat pe pereți uneori. Îmi lipsesc cel mai mult plictiseala, timpul petrecut fără sens, luxul de a pierde timpul.

Un domn chelios a intrat în jacuzzi-ul de lîngă piscină. Citește cu capul dat pe spate ceva de pe telefon. Și eu am stat de multe ori în jacuzzi-ul ăla cu capul dat pe spate, privind cerul prin geamul mare de sticlă. Poate că am stat ore acolo, zile puse laolaltă. Mai ales în perioadele în care mă chinuiau durerile de spate. Tot în jacuzzi-ul ăla am văzut cu ochii minții și o scenă pe care am adăugat-o în primul meu roman, Dinții ascuțiți ai binelui. O scenă cu o femeie care se aruncă în gol de pe acoperișul hotelului. Nu îmi dau seama ce înseamnă succesul – să scrii o carte? Să ocupi o funcție la job? Să primești un premiu pentru munca pe care ai făcut-o? În majoritatea timpului mă simt mediocru și abia rezist la suprafață și tind să îi dau dreptate șefului meu: It’s not what you do, it’s what people think you do. E mult adevăr aici. Acum vreo 15 ani mă gîndeam că, în momentul în care o să pot să îmi fac abonament la Worldclass fără prea mari eforturi, voi fi atins succesul. Iată că nu e ăsta succesul și oricum mai am doar vreo cinci minute aici, chiar dacă am plătit pe un an întreg. 

Bogdan Răileanu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Dinții ascuțiți ai binelui, Humanitas, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.