(Corona)Bond

14 mai 2020
(Corona)Bond jpeg

Se spune că urmează cea mai gravă criză economică a ultimului secol, PIB-ul zonei euro urmînd să scadă, în scenariul optimist, cu 5%, iar în cel pesimist, cu 15%. În același timp, statele par să fie din ce în ce mai preocupate de posibilitatea de a asigura nevoile de consum din producție proprie, de a se întoarce spre o nouă formă de autarhie, atît din cauza limitărilor de circulație, cît și, mai ales, din cauza neîncrederii în partenerii comerciali care ar putea livra – sau nu – produse necesare în timpul penuriei. Dificultățile însă nu întîrzie să apară de îndată ce ne gîndim ce implicații ar avea punerea în practică a acestei strategii. Pe de o parte, majoritatea produselor industriale sînt rezultatul unor procese de producție și asamblare care au loc în mai multe state. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană, economia nu mai este de mult domeniul de competență al statelor membre, cea mai mare parte a legislației care o reglementează fiind emisă la nivelul Uniunii, deci inițiată de Comisia Europeană. Lucrurile sînt și mai complicate în zona euro, unde inclusiv politica monetară este comună. De aceea, actuala criză este un moment al adevărului pentru Uniunea Europeană, un moment care, dacă nu va (re?)confirma solidaritatea europeană, ar putea fi cîntecul de lebădă al acesteia.

Or, lucrurile nu ni se prezintă într-o lumină prea îmbucurătoare. După ultima extindere (2004-2007), clivajele din interiorul Uniunii n-au făcut decît să se adîncească: clivajul Est-Vest, pe probleme de politică externă și de stat de drept, dar și, după 2008, clivajul Nord-Sud, între statele care se percep ca producătoare de prosperitate și cele care au fost mai grav afectate de criza economică din 2008, dar și de criza migrației din 2015. De fapt, disparitățile economice dintre statele membre sînt din ce în ce mai mari. Italia, de exemplu, este unul dintre statele membre a căror economie nu a făcut decît să scadă după introducerea monedei euro, ea avînd astăzi o datorie publică de 130% din PIB. Pe fondul acestor clivaje și al unui euroscepticism crescînd în statele membre, tatonările pentru planificarea bugetară 2021-2027 au început deja din anul 2018, dar nu au avansat prea consistent, fiind marcate de tensiuni mai ales între grupul „prietenii coeziunii”, format din 17 state membre, majoritatea din Est și Sud, și „cei patru austeri / the frugal four” – Austria, Danemarca, Olanda și Suedia, care refuză orice contribuție la bugetul Uniunii cu mai mult de 1,074% din venitul național brut (față de procentele de 1,11% propus de Comisie și 1,3% propus de Parlamentul European).

Sigur că izbucnirea pandemiei a schimbat total perspectiva asupra planificării bugetare: dacă într-o primă fază s-au căutat soluții pentru sprijinirea statelor cel mai grav afectate, ulterior s-a conturat ideea că întregul buget multianual ar trebui regîndit pentru a viza efectele economice ale crizei sanitare. O primă rundă de dispute, între susținătorii din Sud ai mutualizării datoriei publice a zonei euro sub forma unor obligațiuni emise de Banca Europeană de Investiții (așa-numitele „coronabonds”) și cei ai accesării Mecanismului European de Stabilitate pe baza unei stricte condiționalități, a sfîrșit într-un blocaj total. În momentul de față, după reuniunea Consiliului European din 23 aprilie, pe masa de discuții se află ideea unui Fond de Redresare European, al cărui plan ar trebui propus de Comisie în prima jumătate a lunii mai.

Lucrurile însă nu sînt deloc mai clare decît erau acum o săptămînă, o lună sau trei luni. Divergențele continuă asupra modalităților și instrumentelor acestui Fond – de exemplu, dacă ar trebui să se acorde finanțări sub formă de împrumuturi sau sub formă de granturi. Consiliul nu a decis nimic concret cu privire la Fond, ci doar a exprimat „voința de a merge mai departe împreună”, deși pe parcursul crizei am fost cu toții martori la o lipsă vizibilă de sincronizare atît între Uniune și statele membre (și aici ne referim la inițiativele Comisiei Europene, care reprezintă, conform Tratatului, interesele Uniunii ca întreg), cît și între statele membre între ele. Măsurile luate de statele membre, în mod individual, pentru redresarea economiei în contextul crizei diferă foart mult în volum și orientare: Germania a propus un pachet în valoare de 60% din PIB, Belgia a propus un pachet de doar 2% din PIB, alte țări nu au avansat vreun plan coerent.

Dacă încetăm să fim ipocriți, putem vedea lesne că degringolada este totală. Că nu a existat și nu există un răspuns coerent al Uniunii ca întreg la criza sanitară și la cea economică. Dar concluzia care trebuie trasă de aici nu este aceea că Europa a eșuat. Concluzia este mai degrabă că nu avem elite politice de anvergură, cum a fost generația postbelică, elite capabile să înțeleagă necesitatea acțiunii comune într-un moment istoric care este, poate, la fel de decisiv ca sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, atunci cînd a început construcția Europei unite.

Ruxandra Ivan este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.