„Copiii ei ronţăie morcovi şi conopidă în loc de dulciuri“

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Mamele care și cresc singure băieții tind să plîngă pe marginea căzii jpeg

De cînd am devenit mamă, viaţa mea compusă din cărţi, filme, week-end-uri spontane la mare şi unde-mai-ieşim-sîmbătă-seară a intrat într-o nouă dimensiune, ca şi cum aş fi fost răpită de o navă extraterestră, scoasă de pe orbita vieţii „fără copii“ şi paraşutată pe o planetă necunoscută. Planeta mamelor. Am întîlnit, în aceşti ani, mame de toate felurile şi în toate contextele. Am purtat conversaţii cu ele la groapa cu nisip, la tobogane, la şedinţele cu părinţii, la aniversări în locurile de joacă, în sălile de aşteptare de la balet sau karate, la restaurant şi la plajă, chiar şi la evenimente culturale. Desigur că toate „tipologiile“ sînt reductive şi un pic exagerate, cam ca rezultatele testelor psihologice din revistele glossy. Dar vă invit să intraţi în această convenţie psiho-literară şi să vă amuzaţi.

Modelul The-New-Age-of-Parenting

Nu te pune cu ea! A citit cele mai noi teorii de parenting şi e la curent cu ultimele tendinţe în comunicarea cu copiii. Merge regulat la conferinţe de parenting pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile fiindcă, se ştie, a fi părinte este un continuu proces de autodezvoltare personală. Nu te naşti părinte, ci devii! Este expertă în comunicarea nonviolentă, educaţia fără pedepse şi recompense, alimentaţia bio şi învăţarea prin joc – şi scrie despre toate acestea pe un blog al cărui scop este educarea celorlalte mame care nu au ajuns la acelaşi nivel de dezvoltare emoţională şi spirituală. Citindu i blog-ul sau auzind o expunîndu-şi părerile la groapa cu nisip, te simţi de o incompetenţă lamentabilă. Copiii ei ronţăie morcovi şi conopidă în loc de dulciuri şi covrigei, nu-şi doresc Lego-uri scumpe, ci se mulţumesc cu bucăţi din lemn pictat (jucăriile tipice ale sistemului Waldorf). În timp ce ai tăi ţipă şi nu „ascultă“, ai ei fac totul cu zîmbetul pe buze, dintr-un soi de motivaţie intrinsecă şi linişte interioară pe care o ating în general călugării Zen, după mulţi ani de meditaţie. Explicaţia e simplă: tu sigur faci ceva greşit, în timp ce ea face totul ca la carte, cu un calm şi o răbdare infinite pe care le-a deprins de la marii maeştri ai noilor metode de parenting. Îţi promiţi şi tu să studiezi marii maeştri, de unde afli mantre educaţionale pe care încerci zadarnic să le aplici. Nu reuşeşti. Te deprimi. Din masochism, citeşti un nou articol pe blog-ul ei despre cum îi iese totul perfect. Cu un ultim efort, încerci să-ţi obişnuieşti copiii cu conopida crudă şi bucuriile simple ale vieţii. Ei ţipă că vor ciocolată şi film 3D la mall. Cedezi. Îţi promiţi să nu-i mai citeşti niciodată blog-ul.

Modelul Ştiu-ce-doctorat-va-face-copilul

O întîlneşti, mai mult ca sigur, în sălile de aşteptare de la diverse cursuri extra­şcolare: scriere creativă, caligrafie, limbi străine (cel puţin două), teatru de umbre, pictură pe sticlă, balet, pian şi lista poate continua. Îşi duce copilul la cel puţin trei astfel de cursuri pe săptămînă, plus meditaţiile la mate şi română, ca să „facă faţă la şcoală“. Ştie exact ce va face copilul în următorii zece ani şi se laudă cu succesele lui de parcă ar fi un cal de curse care iese mereu cîştigător. Toate economiile familiei se duc pe educaţia copilului, îţi explică ea cu mîndrie, subliniind că educaţia e cel mai important lucru în viaţă. Copilul e un viitor adult în care trebuie investit de mic. Te simţi oarecum prost că „ai tăi“ merg doar la înot şi, ocazional, la patinoar şi de-abia bunghesc o frază-n engleză. Te întrebi, îngrozită, de ce nu faci mai mult pentru co­piii tăi. E clar că nu vor avea nici o şansă atunci cînd se vor întîlni cu odraslele acestei doamne! Şi ea te priveşte cu o oarecare milă amestecată cu superioritate: nu există „timp liber“, există „timp pierdut“, iar copiii care pierd timpul nu vor ajunge nicăieri. Mamele de acest tip ştiu încă de la grădiniţă la ce şcoală urmează să înscrie copilul (la nevoie, fac orice pentru asta: îşi schimbă domiciliul, dau bani directoarei pentru a se asigura că vor fi repartizaţi la „cea mai bună învăţătoare“ etc.), iar din clasa a cincea încep să-l pregătească pentru admiterea la liceu – nu oriunde, ci la „cel mai bun liceu“ unde, se ştie, concurenţa este acerbă, dar nu au de ales pentru că la celelalte licee „nu se face carte“. Copilul este un pion în marele plan al vieţii ei în care totul se măsoară în funcţie de succes. Dacă o întrebi mai bine, succesul e o noţiune greu de definit, un fel de cursă infernală pentru un job stabil care va aduce fericirea. Răsufli uşurată şi-ţi laşi copilul să se joace cît pofteşte…

Modelul Trebuie-să-ne-organizăm!

Nu există şedinţă cu părinţii la care să nu se remarce vreo mamă plină de iniţiative în ceea ce priveşte „colectivul clasei“. Propune excursii, caută oferte şi idei pentru petrecerile de sfîrşit de an şcolar – motiv pentru care finalul de grupă mijlocie a ajuns să semene cu banchetul de sfîrşit de liceu, incluzînd două-trei şedinţe foto, tricouri personalizate, cameraman, tort cu etaje, costume speciale, cadouri pentru „cadrele didactice“, albume de absolvire de grădiniţă, închirierea unei „locaţii“ suficient de mari pentru toată această desfăşurare de forţe. Este cea mai activă pe grupul de WhatsApp al clasei (dacă nu aveţi copii, nu vreţi să ştiţi ce se întîmplă acolo!), discutînd şi semnalînd probleme, mobilizînd ceilalţi părinţi să contribuie la fondul clasei, cadoul pentru „doamne“ de 8 Martie, florile de final de an sau micile „atenţii“ de Crăciun. Nu te poţi împotrivi iniţiativelor acestei doamne, pentru că ea le face pentru binele şi fericirea „prichindeilor“, ca să petreacă ei „clipe de neuitat“ la serbare şi să rămînă cu amintiri frumoase. Aşadar, te poţi doar retrage discret din discuţie atunci cînd vine vorba despre a treia şedinţă foto de final de grădiniţă şi poţi refuza tricourile personalizate pentru serbare. Ceea ce îţi va atrage, invariabil, un renume de părinte zgîrcit sau indiferent…

Modelul Dă-Doamne-să-vină-bona-mai-repede!

Vă rog să aveţi puţină înţelegere şi compasiune: a avut o zi foarte grea! Manichiurista a întîrziat şi a fost nevoită să facă trei drumuri pînă la mall, pentru că mîine pleacă pentru a treia oară la mare. Fără copil, desigur, că doar are şi ea nevoie de puţin timp numai pentru ea. Şi, colac peste pupăză, şi-a luat şi bona o zi liberă tocmai astăzi, cînd avea mai multă nevoie! Mă rog, nu că bona n-ar fi oricum o incompetentă lacomă, dar ce să facă, are nevoie de ea, că s-a învăţat copilul… Şi dacă nu e bona, o bate la cap tot pe ea: mami, joacă-te cu mine, mami, spune-mi o poveste, mami, hai în parc! Cînd naiba să le facă pe toate, că acuş-acuş trebuie să vină maseuza şi mai încolo se vede cu o prietenă la o cafea, cu care nu s-a mai văzut de mult. Cam de… săptămîna trecută. Şi ăsta micu’ deloc nu are răbdare să stea prin cafenele, tot trage de ea să se joace, să vorbească, nu stă liniştit o secundă! Îţi spune toate acestea cu o voce plină de autocompătimire, trăgînd dintr-o ţigară slim, aranjîndu-şi buclele perfecte. Tu tocmai ai venit de la al doilea job, ai de băgat rufe-n maşina de spălat şi n-ai reuşit să ajungi nici astăzi la sala de sport, că a trebuit s-o duci pe cea mare la franceză şi pe cel mic la dentist. Însă n-ai de ales şi-o consolezi: da, trebuie să fie tare nasol să te bată la cap copilu’ tocmai cînd întîrzie manichiurista. Între timp, odrasla ei face eforturi disperate de a-i capta atenţia, pendulînd între agresivitate şi sîcîială plîngăcioasă, iar ea îl expediază cu un „Da’ stai, măi mamă, liniştit, că m-ai înnebunit“. Trage din nou din ţigară, la fix ca să-i observi unghiile cu manichiură perfectă, şi se plînge din nou de oboseală şi de lipsa bonei. Ca să-şi calmeze copilul, îi promite ultimul model de Lego şi nişte bomboane. Copilul se linişteşte pe moment şi vrea să o pupe, dar nu chiar acum, pentru că lu’ mami tocmai i a sunat telefonul – ăsta nou, pentru că pe celălalt l-a pierdut săptămîna trecută la piscină. Te uiţi la ceas discret şi-ţi iei la revedere, pentru că ţi-ai amintit că ai ceva de cumpărat de la Mega şi de verificat tema la română. 

Adina Rosetti este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată este Cartea Curajului (Curtea Veche, 2016).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.