Conu' John faţă cu ''Mioriţa''

Publicat în Dilema Veche nr. 243 din 9 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În America, nenorocirea vine întotdeauna singură. Individualistă, precum americanii, o tornadă nu se împerechează niciodată cu o inundaţie, incendiile nu prezic cutremure de pămînt (chiar dacă reciproca nu e întotdeauna valabilă), vulcanii explodează pe rînd, disciplinat, inundaţiile rămîn egoiste, fiecare pe barba ei, iar uraganele se dezvoltă într-o ireproşabilă ordine alfabetică - Ike, bunăoară, nu va devasta niciodată Texasul înaintea lui Gustav. "One at the time" - zic americanii. "Cîte una, pe rînd." Cînd vine însă vorba de familia ta sau de casa la care ai plătit o viaţă întreagă, faptul că nenorocirea vine singură nu te consolează foarte mult. De consolat se ocupă companiile de asigurări. Nu e vorba aici de o diferenţă de mentalitate. Lăsat de capul lui, americanul ar fi la fel de mioritic precum românul. California e călare pe o falie dintre două plăci tectonice şi, la o adică, poate ajunge peste noapte în străfundurile oceanului. Colac peste pupăză, an după an, incendiile pun în pericol zeci sau sute de case, dar asta nu se reflectă nicidecum pe piaţa imobiliară, casele din California rămînînd, în continuare, printre cele mai scumpe. Yellowstone stă pe un mega-vulcan ce poate arunca în aer jumătate din continent, dar nimeni nu se grăbeşte să se mute. Am fost martorul a nenumărate tornade, la care vecinii americani afişau un optimism tipic românesc (în care, personal, m-am regăsit): "N-o să vină tocmai prin Cutter Court!". Şi n-a venit. Încă. Adevărul e că tornada e o loterie cu semn schimbat. Şansele sînt aceleaşi, dar toată lumea vrea să piardă. ("N-o să mă lovească tocmai pe mine!") Pe cînd locuiam în Champaign - Urbana, Illinois -, o tornadă a tăiat în două casa unui vecin. Clădirea în care locuiam a scăpat neatinsă, dar am văzut, a doua zi, imagini care mi-au dat fiori reci pe şira spinării. Tornada îi trecuse prin bucătărie. Jumătate din casă era la pămînt, la modul cel mai propriu cu putinţă, dar jumătatea neafectată era... neafectată. Pe rafturile din partea de bucătărie rămasă-n picioare, ceştile de ceai stăteau în continuare frumos aliniate, fără nici o ciobitură. Părea că un uriaş tăiase o casă în două, cu un cuţit, declarînd fără drept de apel "tu - da, tu - nu!". În faţa unei asemenea precizii a naturii e greu să nu dezvolţi o atitudine mioritică, de genul "Cum ne-o fi norocul". Poate trece cîţiva metri mai la stînga sau mai la dreapta, poate moare capra vecinului, nu a mea... Norocul, transpus într-o asigurare, vine de obicei dacă eşti "norocos" să ai în continuare datorii la bancă. Grijulii (cel puţin cu investitorii amărîţi), băncile îşi iau măsuri de precauţie. Ţi-ai luat o maşină cu credit bancar? Eşti obligat s-o asiguri "in full" pe durata creditului. (Dacă scapă acum un zăpăcit o şurubelniţă din buzunar, dintr-un avion utilitar, şi aceasta cade pe Mazda nevestei, no problem! Asigurarea plăteşte!) Ţi-ai luat o casă pe datorie - "mortgage"? Are grijă banca să ţi-o asiguri (din propriul buzunar) împotriva tuturor nenorocilor posibile sau imposibile, pînă-ţi termini de plătit rata. E capitalism, adică balansarea riscurilor: dacă te încăpăţînezi să stai în Florida, pe malul oceanului, unde vine uraganul cum vine iarna în România, surprinzătoare de fiecare dată, plăteşti "distracţia" pentru că-ţi scoţi banii din închirierea apartamentului sau a casei. Aspectele financiare sînt, aşadar, de bine, de rău, acoperite - care de voie, care de nevoie. Rămîn însă, în continuare, toate celelalte. Asigurarea asta are şi ea limitele ei. Nu acoperă automat sentimentele. Pentru sentimente, trebuie să scoţi alţi bani din buzunar, căci - nu-i aşa? - au şi sentimentele un preţ. Dacă vrei să-ţi asiguri oareşce amintiri de familie, fără valoare intrinsecă (dacă mai există aşa ceva) - fotografii, ceasuri de buzunar sau pipele bunicului - plăteşti un preţ lunar destul de piperat, dar ai măcar, la o adică, satisfacţia (?!?) că ai pierdut nişte melancolii, însă ai cîştigat ceva cash. Şi-apoi, cu tot riscul de a-i dezamăgi pe suporterii imaginii unei Americi tradiţionale, în care guvernul trebuie să se implice puţin sau deloc, cînd vine vorba despre dezastrele naturale, aşteptările din partea statului le egalează pe cele ale moldovenilor în caz de inundaţii. "Să dea - vorba lui conu’ Leonida -, că de aia e stat, de aia plătesc taxe şi de aia vă votez!" Mass-media joacă aici un rol extrem de important: în cazul calamităţilor, oamenii aşteaptă, în continuare, "cavaleria" - elicoptere, garda naţională, pompierii. Cazul uraganului Katrina e emblematic în acest sens: bîlbîielile agenţiilor guvernamentale au fost aspru sancţionate politic. Anul acesta, fiind an electoral, politicienii, fripţi cu ciorbă, au suflat şi-n Gustav. S-a trecut de la o extremă la alta. Deşi probabilitatea devastării coastei era, de fapt, mică, autorităţile au evacuat, fără prea multe discuţii, comunităţi întregi. Încercaţi doar să vă imaginaţi ce-nseamnă să-ţi împachetezi, în cîteva ore, "esenţialul", să te înghesui în maşină - cu căţel şi purcel - şi să petreci ore pe o autostradă supraaglomerată, doar pentru a afla, o zi mai tîrziu, că te poţi întoarce acasă, căci Gustav s-a transformat într-o furtună de vară. Cînd, după aceea, vine Ionică de la guvern şi-ţi spune că uraganul Ike îţi va lua casa, te gîndeşti de două ori înainte de a te apuca de reîmpachetat. Are şi ameninţarea cu lupul limitele ei. Una peste alta, înclin să cred că, la nivel individual, atitudinea lui John în faţa naturii dezlănţuite nu diferă radical de cea a lui Ion sau Ahmed. "God willing" - zice primul, "Cum o vrea Dumnezeu" - al doilea, "Insha’Allah" - al treilea. Surprinzător, în cazurile extreme, ne-am păstrat cu toţii simţul măsurii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.