Context diferit, tratament diferit

Traian SANDU
Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Context diferit, tratament diferit jpeg

Înainte de a evoca diferența de tratament între fascismul generic (și formele lui specifice, precum nazismul german, legionarismul românesc etc.) și comunism, ar trebui să fie pusă întrebarea fundamentală: Justiția, și chiar știința juridică în general, sînt ele legitime pentru a judeca, respectiv analiza, fenomenele politice și istorice precum fascismul sau comunismul, fie și în ipostazele lor de crimă politică?

Răspunsul dat în Franța de o mare parte a comunității istoricilor, dar și de profesorii de drept care s-au ocupat de chestiunea crimelor regimului de la Vichy, mai ales a celor comise împotriva evreilor, este „nu“. Asta nu înseamnă că nu există interacțiune între Justiție și istorie, dimpotrivă; dar istoricii urmează adesea modele lansate de societate în general (registrul memorial al unui grup social ori politic), și mai ales de Justiție. Reiese și din titlul sugestiv al lui Enzo Traverso: Le passé, modes d’emploi (Trecutul, mode – și nu mod! – de folosire). Istoricii urmează și ei moda și tendințele ei, pentru a fi în pas cu societatea (și, eventual, pentru a vinde cărți…): ei sînt mai degrabă urmăritori decît înaintași.

Oricum, chiar și atunci cînd sînt solicitați să participe la un proces sau la un act juridic (o lege cu conținut istoric, de exemplu pentru a condamna cutare sau cutare ideologie și practicile ei), asta înseamnă a îngheța interpretarea istorică la un anumit moment al cunoștințelor și ipotezelor științifice, ceea ce este exact opusul științei istorice (al oricărei științe, de altfel). Căci rolul științei, nu-i așa?, e să evolueze în timp și să dezbată, nu să condamne hic et nunc. În Franța, legea Gayssot din 13 iulie 1990, după numele deputatului comunist care a propus-o, care condamnă apologia nazismului, este puternic criticată din acest punct de vedere, mai ales de istorici de origine evreiască și de stînga, cum ar fi Pierre Vidal-Naquet și Madeleine Rebérioux.

Comparația de tratament legislativ între comunism și fascism își are originea, bineînțeles, în soarta istorică a celor două ideologii, fascismul fiind învins militar și politic în 1945, contrar comunismului. Cei care au încercat să justifice diferența de tratament prin specificitatea genocidului evreiesc, precum Elie Wiesel, nu sînt convingători pînă la capăt și, oricum, fiecare crimă de masă are specificitatea ei, deci nu se justifică favoarea acordată specificității Holocaustului; dimpotrivă, evocînd această unicitate, riscăm să atragem nedumerirea și frustrarea celorlalți.

Mult mai convingătoare este analiza discriminării introdusă de istoricii specialiști ai memoriei între „memorii tari“ și „memorii slabe“, adică între comunitățile care au mijloacele de a intenta procese și de a influența legislația și cele care nu dispun de aceste pîrghii. De exemplu, o lege din 2006 pedepsește în Franța negarea genocidului armean. Legea respectivă a fost impusă în scop electoral pentru a atrage electoratul francez de origine ori de etnie armeană. Aș invoca aici cazul exterminării parțiale a țărănimii ucrainene prin înfometare, un act deliberat organizat de Stalin la primăvara lui 1933 care a produs șapte milioane de morți, din care patru milioane de ucraineni. Absent din conștiința publică pînă la crearea statului ucrainean, în 1991, acest episod a devenit mitul fondator al noului stat, tot așa cum genocidul evreiesc devenise mitul fondator al statului Israel. De atunci, negarea acestei foamete a fost penalizată de statul ucrainean. Autoritățile și comunitatea istoricilor au un termen specific pentru a o desemna, luînd, presupun, exemplul Shoah-ului: Holodomor.

În concluzie, diferența de tratament între cele două ideologii este raportul de forță în societate în contextul deciziei. Faptul că unii ultraliberali ar dori acum să tragă foloasele din autodizolvarea comunismului după eșecul lui global în 1989-1991 se datorează nu atît dorinței de a echilibra perspectiva comparată asupra fascismului și comunismului, cît tentativei de a submina indirect protecția socială ai cărei (falși) apărători deveniseră comuniștii – după ce au distrus identitatea națională europeană ai cărei (falși) apărători se declaraseră fasciștii. Contextul de represiune violentă a mișcării sociale de către ultraliberalul Emmanuel Macron în Franța pare propice învățăceilor lui din România (Dacian Cioloș) pentru a distruge puțina legislație socială pe care post-comuniștii (Liviu Dragnea) și aliații lor post-fasciști (Lia Olguța Vasilescu și alți național-comuniști din PRM intrați în PSD) au înjghebat-o în România. 

Traian Sandu este profesor de istorie la Universitatea Paris 3 – Sorbonne Nouvelle. Cea mai recentă carte publicată: Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc (Editura Perrin, Paris, Editura Cartier, Chișinău, 2019).

Foto: Roman Boed, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.