Coexistenţă cu peripeţii

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Coexistenţă cu peripeţii jpeg

- argument -

Religia l-a însoţit pe om dintotdeauna, dar nici politica nu l-a lăsat vreodată de capul lui. Formula care lămureşte raporturile dintre cele două puteri în lumea creştină este oferită de însuşi Iisus: „Daţi cezarului cele ce sînt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu“ (Matei, 22:21). Acesta ar fi principiul coexistenţei dintre Stat şi Biserică, „nu colaborare, ci coexistenţă“, după cum, în mod inspirat, a ţinut să precizeze chiar sfîntul ortodox Iustin Popovici, un preot şi monah care a apucat şi perioada comunistă din fosta Iugoslavie.

Teoretic, lucrurile par lămurite, dar, de-a lungul istoriei, practica ne-a omorît, cum se spune. Între puterea politică şi cea religioasă au fost mereu tensiuni, ingerinţe, colaborări nesănătoase sau chiar conflicte. Subiectul e vast. Noi încercăm să decupăm doar o bucată despre ce se întîmplă pe la noi din acest punct de vedere. 

În trecut, relaţiile dintre domnitori şi conducătorii Bisericii erau destul de complicate, iar de obicei, în fruntea Bisericii Ortodoxe era ceva mai multă stabilitate decît în fruntea statului. În secolul al XIX-lea, ca urmare a influenţei ideilor iluministe, puterile ierarhiei bisericeşti încep a fi tot mai limitate de către puterea laică. Se ajunge la secularizarea din vremea lui Cuza. 75 de ani mai tîrziu însă, Carol al II-lea nu se sfieşte a-l numi în fruntea Guvernului pe patriarhul Miron Cristea. După alţi cîţiva ani, statul comunist începe, cum ştim, să reprime credinţa şi chiar să dărîme biserici. După Revoluţia din 1989, au fost cazuri de preoţi care au intrat în Parlament. În 2004 şi apoi şi în 2008, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a luat hotărîrea de a interzice participarea clericilor în mod direct la viaţa politică. Asta nu i-a împiedicat pe unii preoţi să le indice enoriaşilor cu cine să voteze, după cum s-a văzut şi în recenta campanie electorală. De partea lor, unii politicieni n-au pregetat să încerce să se folosească de Biserică pentru a cîştiga cît mai multe voturi, după cum tot în aceeaşi recentă campanie s-a văzut. Efectele au fost de fiecare dată îndoielnice. Electoratul din România nu pare să reacţioneze pozitiv la aşa ceva. Oamenii obişnuiţi par a şti să separe

mai bine decît o fac unii politicieni sau preoţi. Oamenii se declară credincioşi în procente mari, dar se vede că asta nu-i împiedică să voteze pe cineva de altă confesiune, pe cineva care recunoaşte că nu merge la biserică sau chiar pe cineva care se declară ateu. 

Partidele politice nu dau dovadă de seriozitate şi nici că şi-ar urmări liniile ideologice declarate, în situaţii importante, cum a fost cea legată de predarea religiei în şcoli. Pe de altă parte, în aceeaşi chestiune, Biserica îşi apără ceea ce consideră a fi un fel de proprietate a ei, într-un mod cît se poate de partizan. În sondajele de opinie credibilitatea partidelor politice a scăzut la minimum şi nici încrederea în preoţi şi în Biserică nu mai e cum a fost. 

Despre toate lucrurile acestea complicate şi delicate scriu în paginile care urmează istorici, sociologi, antropologi, specialişti în ştiinţe politice şi economişti. În ciuda insistenţelor, n-am reuşit să obţinem şi un punct de vedere din partea cuiva de la Patriarhie, lucru care ni s-a părut a fi în acord cu rezultatele amintitelor sondaje de opinie.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.