Unul dintre cele patru principii teologice esențiale ale Reformei este „sola scriptura“ (numai scriptura), menit să pună conținutul biblic la adăpost de interpretările nelegitime și abuzive – după Martin Luther – ale Bisericii Catolice. Conform acestui principiu, textul biblic beneficiază de o claritate intrinsecă – claritas scripturae – care îl face direct accesibil cititorului credincios.

Următorul pas firesc pentru ca această accesibilitate să fie deplină a fost traducerea Bibliei din latină în limba populară a țării – o altă temă centrală a Reformei. De altfel, cultul în limba națională – astăzi, ceva de la sine înțeles – e o idee a Reformei.

În România, Reforma s-a propagat fulgerător în Ardeal și în Moldova, prin intermediul populațiilor săsești și maghiare, la numai cîteva decenii după publicarea Tezelor lui Luther. În Ardeal au fost tipărite primele cărți în limba română, chiar dacă într-un gest interpretat de unii istorici ca strategie prozelitistă: Catehismul românesc (Sibiu, 1544), Tetraevanghelul slavo-român (Sibiu, 1551-1553), Tetraevanghelul românesc (Brașov 1561) ș.a. În tot cazul, o consecință neprevăzută a prozelitismului reformat din Transilvania fost „decizia oficialilor Bisericii Ortodoxe din Moldova și Țara Românească de a-și asuma ei înșiși, pentru a l putea controla, procesul de înlocuire a limbii slavone cu limba română“ (Eugen Munteanu). Astfel a văzut lumina tiparului și Cazania mitropolitului Varlaam (1643), lucrare care a pus bazele limbii române literare.

În sfîrșit, celor care vor ofta a lehamite văzînd un Dosar despre religie, Biserică și alte „inactualități“, le amintesc că Reforma e, în fond, tot ceea ce se opune țesutului mort, laturii devenite redundante și neconvingătoare a Bisericii; și e, în sens larg, materializarea a ceea ce simțim fiecare dintre noi atunci cînd sîntem dezamăgiți de cler și de funcționărime, de Biserică sau de alte instituții, de „abuzurile în serviciu“ de tot felul (a se vedea textul dlui Hans Klein). Altfel spus, nimic nu e mai viu, mai nou și mai actual ca Reforma. De s-ar petrece și la noi una, fie și numai în speranța unei productive și revigorante Contrareforme răsăritene!

Îi mulțumim dlui conf. univ. dr. Emanuel Conțac pentru inițiativa acestui număr și pentru sprijinul editorial substanțial.

Ilustraţii de Ion BARBU