Cititul nu e o floare la butonieră

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Cititul nu e o floare la butonieră jpeg

Nu știu cum ar fi arătat viața mea fără cărți. Cum nu mai reușesc nici să-mi imaginez ce altă meserie aș fi putut să am dacă n-aș fi fost o cititoare care, la un moment dat, a început să scrie. Am cărat lăzi întregi, pline cu volume, la etajul șapte al unui bloc, apoi la patru, pe scări, pentru că nu exista lift. Sînt cele mai grele lucruri cu care te poți muta.

Încă mă impresionează bibliotecile oamenilor pe care îi vizitez și sînt în stare să petrec ore în șir în fața lor. Îi privesc uneori pe cei care călătoresc cu cîte o carte în mînă, în mijloacele de transport. Am o slăbiciune pentru un homeless pe care îl văd mereu, înfofolit, pe Magheru, cum citește, concentrat, la lumina unui bec stradal.

Au existat cîteva perioade în existența mea în care n-am reușit să citesc. Și îmi aduc aminte de ele cu groază.

Acum trei ani, cînd am început cu Svetlana Cârstean, proiectul nostru „Incubatorul de lectură“, a fost în primul rînd pentru că n-am crezut și n-am acceptat acest verdict implacabil: „Copiii de azi nu mai citesc literatură“. Am întîlnit de atunci peste 600 de copii, cu care am lucrat în București și în țară. Le-am citit texte contemporane sau clasice, despre care nu auziseră. Le-am discutat, le-am îmblînzit așa cum face Micul Prinț cu vulpea pe care o întîlnește. Puterea literaturii și a limbajului e concretă. Vizibilă. Incontestabilă. Propria narațiune crește din textele cu care te intersectezi. Se așază, se rotunjește și te ajută să vorbești despre tine.

Pentru lectură, ca pentru orice altceva, ai nevoie de antrenament. Copiii și tinerii pe care i-am cunoscut nu sînt foarte diferiți de noi. Știu multe lucruri, au acces la o lume de informații, dar au aceleași frici și nesiguranțe. Vremurile se pot schimba, dar natura umană rămîne constantă.

Mă bucur enorm că avem această experiență. Că deschidem cărți noi și vechi împreună cu ei.

După fiecare întîlnire de la „Incubatorul de lectură“, cel mai greu mă despart de privirile copiilor/tinerilor cu care interacționăm. E o energie imensă și o legătură care nu ține cont nici de distanțe și nici de timp. Nici pentru noi și nici pentru ei.

Cu Teodora Grumeza, al cărei text îl puteți citi în acest Dosar, ne-am cunoscut în vară, la Ipotești, la „Centrul Memorial Mihai Eminescu“, în tabăra de vară. La cîteva zile după ce ne-am întors, și-a făcut un blog, în care scrie despre cărți. Ne-a trimis și acest mesaj: „Duc lipsa «Incubatorului» şi abia aştept să ne revedem. Dacă nu, cred că o să mă furișez într-o valiză să vin cu dumneavoastră. Mi-a prins foarte bine experiența. Acum chiar pot citi orice fără greutate“.

Nu e ușor să reușești să faci un proiect de acest fel, pentru că toată lumea se plînge, dar prioritățile sînt mereu altele. Povestea cu cititul pare o floare la butonieră, printre multe altele, din păcate.

Dar, de fiecare dată cînd obosim sau ne pierdem speranța, recitim ce ne-au scris copiii. Ana mică a venit într-o zi la Cărturești Verona, în mansardă, și, cu fața ei serioasă, ne a zis: „O să mă țin de voi ca de coada unei pisici“. N-am uitat și mergem mai departe.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.