Cît mai înseamnă <i>vox populi</i> pentru politicienii români

Roberta ANASTASE
Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În primul rînd, e din ce în ce mai greu să găseşti pe piaţă politicieni români dilematici. Poate pentru că li se pare sub demnitatea lor sau pentru că sînt prea cuprinşi de demagogie. Eu, una, prefer să mă îndoiesc constant, conştientă că un astfel de demers poate aduce şi evoluţia în gîndire. Aşa încît, ceea ce pare acum un modus operandi pentru fiecare dintre noi, şi mă refer la democraţie, poate fi de fapt un simplu pretext pentru construit iluzii politicianiste. Relaţia politician-elector pleacă de fapt de la modalitatea de abordare a democraţiei. Unii o văd doar ca pe un sistem de reguli aferente unui stat de drept minimal, alţii o văd ca pe un liant între comunităţi, societate şi stat pentru obţinerea bunăstării şi conservarea identităţii naţionale, iar alţii o folosesc propagandistic, atribuind-o misticei salvări a societăţii egalitariste. Regăsim în aceste valorizări cele trei mari tendinţe doctrinare actuale, liberalismul, conservatorismul - asumat şi de populari, şi creştin-democraţi - şi socialismul. În ce stadiu este România la 17 ani de la instalarea democraţiei ca sistem politic? Cred că referendumul din mai privind demiterea preşedintelui Băsescu semnalează în mod exact prăpastia existentă între aşteptările electoratului şi întreprinderile clasei politice (conceptul de "clasă" nu e potrivit, dar el evidenţiază mai bine distanţa dintre politicieni şi electorat, pentru că altfel primii ar fi doar o extensie a ultimilor). Nedorind a fi reducţionistă, nu pot însă să nu constat că cea mai mare parte a politicienilor nu a înţeles nimic din comportamentul electoral al românilor, nemaipunînd la socoteală că nu tratează instituţia referendumului conform semnificaţiei sale constituţionale. Altfel spus, vox populi e doar un concept teoretic pentru cei chemaţi a conduce cetatea. Agenda cetăţeanului a devenit un concept destul de golit de conţinut în România, el simbolizînd mai mult summum-ul acţiunilor cu adevărat populiste întreprinse de un Guvern sau de un partid de opoziţie. Este foarte simplu să legitimezi artificial o astfel de acţiune prin relaţionarea cu interesele populaţiei, dar e mult mai greu să şi convingi electoratul de acest fapt. Dezbaterea privind graniţa dintre două agende, una a cetăţeanului, reală, şi una confecţionată populist, ar merita să aibă mai multă pondere în România, avînd în vedere că mai mereu, în ultimul timp, politicienii sînt în măsură să primească autentice lecţii de civism din partea electoratului. Cu alte cuvinte, atunci cînd politicienii vor realiza că un electorat se reprezintă şi nu se conduce, România va fi cu adevărat un model democratic. Dar oare cum să facă un politician încît să evite acuzele de populism şi să reprezinte într-adevăr vocea poporului? România nu e Atena lui Pericle, astfel încît să putem aduna poporul în Agora şi să luăm în acest fel deciziile. Cu toate acestea, o circumscripţie de nivelul unui judeţ sau viitoarele colegii uninominale nu ar trebui să fie atît de greu de acoperit de către un politician. Un prim pas ar fi să acorde audienţe în zilele acelea care sînt trecute în calendarul Parlamentului drept activitate în circumscripţie. Nu reuşeşti astfel să iei pulsul tuturor cetăţenilor pe care trebuie să îi reprezinţi, dar îţi poţi contura o imagine ceva mai precisă decît aceea din spatele unui birou din Bucureşti. Cel mai bun exemplu de cum poţi lua pulsul naţiunii l-au dat pînă la urmă organisme media, care au organizat masive consultări populare. Nu cred într-o reţetă minune prin care politicianul să fie prin fapte reprezentantul poporului. Cred mai degrabă într-o relaţie în care politicianul este dator să asculte, iar electoratul trebuie să vorbească. Şi introduc aici un nou factor în ecuaţia politician-alegător: responsabilităţile alegătorului sau, pentru a folosi o categorie mult clamată de politicieni, ale societăţii civile. Avem în ultimii ani cîteva exemple de succes ale implicării alegătorilor în formularea politicilor publice, în exercitarea de presiune asupra politicienilor: Legea 544 privind transparenţa decizională, legea pentru combaterea violenţei în familie, votul uninominal, şi sper doar ca exemplele să se înmulţească. Experienţa bruxelleză mi-a demonstrat cît de bine cimentată este această relaţie alegător - politician la nivelul democraţiilor occidentale, nu doar din partea politicianului european, o specie diferită de confratele dîmboviţean, cît mai ales din perspectiva celui care trebuie să îşi dea votul odată la 4 ani. Fiecare europarlamentar primeşte sute de mail-uri de la oameni care reclamă problemele lor, ale grupului pe care îl reprezintă, are nenumărate întîlniri cu diferite grupuri care încearcă să îşi promoveze interesele. Cu alte cuvinte vox populi se poate auzi la Bruxelles pentru cine are urechi de auzit. E drept, din cei aproape 500 de milioane de cetăţeni europeni, o foarte mică parte ştie ce se întîmplă la Bruxelles. Dar la Bucureşti, or avea politicienii români urechi de auzit? Rămîne o dilemă pe marginea căreia putem discuta, deşi, ca de obicei, adevărul nu e nici alb, nici negru.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.